Cînd a decis să vîndă o bună parte dintre piesele cele mai prețioase ale colecției sale de artă la începutul anului 1990, Alain Delon a știut că va da lovitura cu cele 39 de sculpturi ale lui Rembrandt Bugatti.

Evaluările de pornire pentru toate aceste lucrări depășeau 3 milioane de lire. De aceea a și decis să vîndă colecția de picturi separat de colecția de sculpturi – picturile la Sotheby's și sculpturile la Christie's, dar în același oraș, la Londra. Delon a fost un cumpărător asiduu al lucrărilor lui Bugatti pe care le-a căutat prin toate colțurile pieței de artă din lume vreme de 20 de ani și îmi place să cred că motivul pasiunii sale pentru artistul italian a fost o compatibilitate subtilă pe care actorul a simțit-o cu felinele artistului.

Rembrandt Bugatti s-a născut în 1884 la Milano și a vădit un talent plastic real de tînăr. Nu e de mirare: în familia sa mai toată lumea crea ceva, iar mediul în care a crescut a fost dominat de arte și artiști. Avea 19 ani și lucrările lui participau la Bienala de la Veneția. Avea 23 de ani cînd chibiții artelor vorbeau despre el ca despre o senzație și i se dedica prima carte. Au urmat ani în care s-au strîns premii și decorații, expoziții salutate cu entuziasm la New York, Paris și Milano.

Era un star internațional înaintea primului război mondial. La 32 de ani, în 1916, s-a sinucis în atelierul său din Paris. Au urmat ani de uitare –  memoria lumii era aruncată în aer de știrile catastrofale ale războiului mondial. Și astăzi, deși cunoscătorii îl știu bine, numele său nu e nici pe departe atît de faimos pe cît era în anii 1910. Și nici pe departe atît de faimos pe cît e numele fratelui său, Ettore Bugatti, cunoscutul designer și producător de automobile care îi poartă numele. Poate, pe nedrept. Măcar iubitorii înverșunați de animale ar trebui să-l considere un mare înaintaș.

Rembrandt Bugatti a fost fascinat de animale de cînd se știa pe sine. Le-a pictat, le-a desenat și le-a sculptat cu o fervoare și o dragoste pătimașă. La început, catîri, cai, cîini sau oi. Mai apoi, pe măsură ce grădinile zoologice au devenit un fenomen public în Europa, a trecut la animale exotice: elefanți,  tapiri, iaci, furnicari, condori, rinoceri, canguri, păsări Marabou, antilope etc.

Rembrandt Bugatti a fost cel care a adus aceste vietăți în artele plastice. Stranietatea formelor lor, tipul de viață pe care, cu naturalețea animalului, îl reprezintă aceste specii și, nu în ultimul rînd, mișcarea pe care le-o permite anatomia l-au atras irezistibil pe Bugatti. Este cunoscută în întreaga lume silueta aparent enormă, dar incredibil de suplă a elefantului dresta care stă în două picioare într-o extensie aproape neverosmilă  fie și pentru că, în 1926, Ettore o va folosi drept emblemă pe radiatorului uneia dintre cele mai interesante mașini din marca Bugatti, numită ”Royale”.

Puțini știu că acel elefant fusese făcut de Rembrandt ca o statuetă grea și fusese dăruit fratelui său pentru a-i ține în ordine hîrtiile pe birou. Rembrandt Bugatti a colindat marile grădini zoologice ale timpului și, în 1908, s-a stabilit la Anvers, unde funcționa în acei ani cea mai cuprinzătoare grădină zoologică din Europa.

În acel timp, el era decis să se dedice exclusiv acestei stranii specialități: sculptor de animale. Bugatti petrecea ore în șir observînd un animal și apoi, revenit în atelier, îl modela într-o singură sesiune. Respecta, astfel, sponatenitatea mișcării, naturalețea atitudinii și firescul prezenței animalului. Dintre toate animalele, adevărate capodopere au ieșit din feline.

Pantere, lei, leoparzi, tigri – toate marile pisici au căpătat sub mîna lui Bugatti un farmec special, exhibînd ca spre a ne uimi eleganță sălbatică și noblețe enigmatică. Cele peste 300 de lucrări ale lui Bugatti dovedesc o capacitate de observație excepțională și o stăpînire absolut măiastră a tehnicilor artei. Criticii văd în opera sa naturalism, dar și expresionism, o reconciliere între rodinsimul impresionist și răceala Secessionului, dar și cubism.

Observațiile acestea sînt, toate, corecte și tocmai de aceea lucrările lui sînt unice. El a fost, fără îndoială, unul dintre cei mai curajoși artiști ai începutului de secol, prin credința cu care a urmărit tema vieții sale.

Animalele lui Bugatti pun, de fapt, o problemă estetică fundamentală legată de imitarea naturii. Poate fi natura imitată de artă? Trebuie artistul să imite natura? În procesul mimetic, la un moment dat , artistul simte că a venit momentul deciziei celei mari: urmează gîndul său, intuiția sa educată ori continuă să facă ceea ce a observat? Cu fiecare sculptură, Rembrandt Bugatti pune această întrebare și, de fiecare dată, răspunsul scapă printre degete. Și ies, spectaculoase, animalele...

FOTO INSERT

P.S. Motivul suicidului său este cunoscut. Refugiat la Paris din cauza evoluției frontului de vest, Bugatti a aflat că grădina zoologică de la Anvers, pe care o iubea atît de mult, a fost devastată de bombardamente. Pe lîngă starea depresivă în care se afla ca urmare a vremurilor tot mai grele, această veste a rupt definitiv echilibrul său interior. Pe 8 ianuarie 1916 a dat drumul la gaz în atelierul său.