Un "Puf!" însoţit de o mică explozie fumegoasă şi, de după perdeaua de pucioasă, apare Mefistofel. Michel Simon, în rolul Dracului trimis cu misiune pe Pământ, foloseşte această metodă spectaculoasă pentru a-l impresiona pe Faust, jucat de Gérard Philipe.
Criticii, altminteri unanim de acord că "Frumuseţea Diavolului", filmul din 1950 al lui René Clair, este o capodoperă, au criticat aspru secvenţa pentru artificialitatea ei: prea se vede trucajul, prea e evidentă făcătura. Victor Ponta a repetat miercuri scena apariţiei sulfuroase a lui Mefisto. Pe la chindie, ecranele televiziunilor complice au început să pufăie, galbene, breaking news-uri terifiante: "Ponta: Băsescu vrea creşterea cu 50% a facturilor la energie". Acuzaţia gravisimă fusese făcută la începutul şedinţei de guvern. Fără multe explicaţii. Ţara, sculată buimacă din siestă, aşteaptă încremenită. În sfârşit, apare premierul. Dar, vai, mult mai prizărit decât mizanscena TV care l-a introdus în arenă. Atacul la Băsescu e mai mult o plescăială, ca o muşcătură fără proteză. Nici el prea convins de ce debitează, bălmăjeşte legea cu ordonanţa şi nu poate să spună exact cu cât vor creşte facturile. Deducem, însă, că nu toată factura, ci cota certificatelor verzi ar putea creşte cu 50%. Adică 1% din factură. Oricum, îl somează pe Băsescu să promulge nu e clar ce, că altfel va da el o nouă ordonanţă. Ia-l de pe mine, că-l omor! Apoi, o şterge englezeşte, cu Palada după el, lăsându-l pe sărmanul Niţă să se spele pe cap cu jurnaliştii năuciţi: "Şi eu am competenţe în Energie!" Pe ecrane continuă să se lăfăie minute bune, galben ca icterul, "Ponta: Băsescu vrea creşterea cu 50% a facturilor la energie". ț Ce l-a apucat pe premier? Altădată, scenele infame îi ieşeau mai bine. Pe 20 noiembrie 2013, tot într-o miercuri, Traian Băsescu a avut şi el o apariţie destul de confuză la emisiunea lui Robert Turcescu. Şeful statului era încă sub efectul dezvăluirii despre terenul de la Nana. "Şi, totuşi", scriam la vremea respectivă, "Băsescu a avut cel puţin o lovitură devastatoare. Pe care a ratat-o. Şeful statului a anunţat că va restitui bugetul Parlamentului. Fapt fără precedent după 1989. Iată deja o amorsă spectaculosă! Obuzul era şi el pe măsură: creşterea accizelor la benzină putea fi evitată!" Şi încheiam editorialul astfel: "Obuzul, rămas nedetonat, încă poate răvăşi întreg câmpul politic. E, poate, ultima lovitură a lui Băsescu". Confirmarea avea să vină după doar două zile, când Ponta a trecut prin cel mai cumplit moment al carierei sale politice. Încolţit de ziarişti, premierul s-a bâlbâit în asemenea hal şi s-a pierdut încât, în final, i-a dat dreptate lui Băsescu: banii din majorarea accizei la benzină nici gând să meargă la Fondul Special de Drumuri, aşa cum promisese Ponta, ci aveau să se verse în hârdăul fără fund şi control al Bugetului. La îndemâna baronilor pentru marele negoţ electoral din 2014. Vineri, 22 noiembrie 2013, data la care Ponta s-a prăbuşit în transmisie directă, avea să marcheze revenirea în joc a lui Traian Băsescu. Acesta nu a mai ratat loviturile. A martelat USL, până ce Guvernul a fost nevoit să amâne majorarea accizei de la 1 ianuarie la 1 aprilie. Acum, data fatidică se apropie. Băsescu continuă să piseze Guvernul. Populaţia, vlăguită deja de facturile iernii, e tot mai speriată de valul de scumpiri ce va să vină. Mişcarea Populară se pregăteşte să scoată oamenii în stradă împotriva accizei. Dar toate centralele sindicale freamătă. Un vânt de răzmeriţă bate prin buzunarele goale. Ponta a amuşinat pericolul. Prăbuşirea mitului USL, ce părea inexpugnabil, a creat precedentul psihologic. De acum, orice cădere e posibilă. O soluţie pentru premier ar fi să lase lest: să renunţe la acciză. Dar nu poate, l-ar mânca baronii. Aşa că a optat pentru arma favorită: diversiunea. "Băsescu vrea creşterea cu 50% a facturilor la energie". Astfel de diversiuni se vor îndesi, pe măsură ce se apropie Ziua Marii Păcăleli. În filmul lui René Clair, Faust înţelege înşelăciunea şi reuşeşte să scape din robie. Drept pedeapsă, Mefistofel este lăsat din mână de Marele Tartor şi sfârtecat în stradă de gloata dezlănţuită, cât e el de Diavol dibaci şi diversionist. P.S. Formidabilă mobilizarea de simpatie şi solidaritate din jurul lui Andrei Pleşu, după sinistra execuţie mediatică de la Antena 3. Dreapta fărâmiţată caută un candidat în spatele căruia să se unească la Prezidenţiale. Am impresia că tocmai l-a găsit.
Recomandările noastre
