Serviciile secrete americane au AVERTIZAT despre apariția Statului Islamic! Ce a făcut Casa Albă?

Serviciile secrete americane au AVERTIZAT despre apariția Statului Islamic! Ce a făcut Casa Albă?

Un raport declasificat al serviciilor de informații ale Pentagonului trăgea un semnal de alarmă încă din august 2012 asupra posibilității formării unui Stat Islamic în estul Siriei.

Un raport exploziv dat publicității de Departamentul de Stat și Pentagon circulă pe site-urile de informații alternative, fără ca marile media americane - cu excepția câtorva publicații conservatoare - să-l prezinte.

O face acum serioasa publicație pariziană Le Point. Potrivit acesteia, ar fi vorba despre un raport de informare al DIA (Defense Intelligence Agency - serviciul secret al Pentagonului) datând din 5 august 2012, prin care erau avertizate CIA, Departamentul de Stat și Pentagonul asupra radicalizării rebelilor sirieni care luptau împotriva regimului Bașar Al-Assad și despre riscul apariției unui „Stat Islamic” în estul Siriei, cu „grave consecințe în Irak”.

Doi ani mai târziu, previziunea devenea realitate, odată cu proclamarea în iunie 2014 a ISIS, Califatul care „încăleca” atât Siria cât și Irak.

„Este vorba despre o sumă de informații extrem de precise, care anunță tot ce urma să se petreacă în regiune prin dezvoltarea ISIS”, declară Tom Fitton, directorul Judicial Watch, un cabinet de avocatură specializat în supravegherea activităților guvernului american.

Plasată la dreapta eșichierului politic, organizația care se declară „conservatoare”, dar „non-partizană”, afirmă că a obținut aceste documente după o acțiune în justiție împotriva administrației Obama în mai 2015, invocând Freedom of Information Act (Legea pentru liberul acces la informații), care obligă executivul american să furnizeze oricărui cetățean american, la cerere, documente clasificate.

„Este pur și simplu de necrezut”, comentează Tom Fitton citat de Le Point, uluitoarea reacție a instituțiilor americane după avertismentul DIA.

„La 14 luni după ce departamentul Apărării a tras semnalul de alarmă, Obama clasifica ISIS ca o ‘echipă de juniori’.”

Directorul Judicial Watch acuză administrația Obama că a minimalizat intenționat impactul raportului DIA pentru a nu-și periclita șansele de realegere în noiembrie 2012.

Printre sutele de pagini declasificate, obținute de ONG-ul american, în special privind atacul asupra consulatului american din Benghazi (Libia), din 11 septembrie 2012, șapte pagini sunt consacrate situației care exista în Siria în august 2012, un an și jumătate după începutul războiului civil împotriva lui Bașar Al-Assad.

Amplu cenzurat, documentul clasificat „Secret” rezumă forțele prezente în teren, aliații lor internaționali, motivațiile lor politice, teritoriile ocupate și scenariile posibile.

Solicitat de Le Point să comenteze raportul publicat de Judicial Watch, François Geré, directorul Institutului Francez de Analiză Strategică (Ifas), a declarat:

„Sursa este absolut fiabilă. Este vorba de o metodă de obținere a informațiilor clasică. Este descrisă cu precizie o amenințare, fără a ști cum va evolua. Este treaba destinatarului politic să evalueze aceste informații și să ia decizii.”

În mod cert, concluziile raportului diferă radical de analizele din acea vreme ale Departamentului de Stat. Atunci, pentru administrația Obama, tabăra rebelilor sirieni era dominată de forțe moderate, care își începuseră „revoluția”, cu un an în urmă, prin manifestații pașnice cu sloganuri democratice.

Versiunea vehiculată de cancelariile occidentale este că, în urma represiunii sălbatice a regimului de la Damasc, ofițerii dezertori din armata guvernamentală au pus mâna pe arme în septembrie 2011 și au creat „Armata Siriană Liberă”, o forță rebelă prezentată la vremea respectivă ca fiind laică.

Documentul DIA susține exact contrariul. După un an de la manifestațiile pașnice, revolta al luat „o turnură sectară majoră”:

„Salafiștii, Frățiile Musulmane și Al-Qaida din Irak (strămoașa ISIS - eroare a autorului raportului; în realitate ISIS și Al-Nusra sunt rivale în Siria - n.r.) sunt forțele principale care conduc insurecția din Siria.”

Și raportul explică:

„După începutul insurecției din Siria, forțele religioase și tribale din regiune au început să adere la această insurecție sectară. Aceeași simpatie a început să apară și în predicile de la moschei, vinerea, în care se făcea apel la voluntari să-i susțină pe sunniți (majoritari în Siria).”

Raportul DIA frapează prin exactitatea previziunilor privind modul în care va evolua criza, comentează Le Point. După ce evocă pe scurt posibilitatea unei victorii finale a regimului sirian, serviciul de informații al Pentagonului detaliază scenariul unui război prin procură între forțe străine, care poate duce la o rupere de facto a țării:

„Cu sprijinul Rusiei, Chinei și Iranului, regimul va controla zonele de influență situate de-a lungul coastei (orașele Tartus și Latakié) și va apăra puternic Homs, care este considerată principala cale de transport în Siria. Pe de altă parte, forțele de opoziție vor încerca să controleze zonele din Est adiacente provinciilor orientale irakiene și frontiera cu Turcia. Țările occidentale, statele din Golf și Turcia vor sprijini eforturile lor.”

Un scenariu care rămâne, după trei ani, în vara lui 2015, mai actual ca niciodată. Regimul de la Damasc este puternic sprijinit de Moscova și de Teheran și este împins spre coastă, după ce a înregistrat înfrângeri în serie în provinciile Idleb (vest), în fața forțelor rebele, botezate recent „Armata de Cucerire”, o coaliție islamistă dominată de Frontul Al-Nusra (afiliat la Al-Qaida) și finanțată de Arabia Saudită, Qatar și Turcia.

Serviciul de informații al Pentagonului a apreciat corect și riscurile pe are le implică pentru Irak criza din Siria: „Dacă situația ia amploare, există posibilitatea stabilirii unui principat salafist, declarat sau nu, în estul Siriei (în provinciile Hassaké și Deir Ezzor)”, avertiza DIA cu doi ani înainte de proclamarea Califatului Islamic.

„Aceasta creează o armosferă ideală pentru ca Al-Qaida să revină la vechile sale teritorii din Mosul și Ramadi (în Irak), pentru a da un nou avât unificării jihadiste între sunniții din Irak și cei din Siria.”

Raportul merge până acolo încât să vorbească despre proclamarea unui „Stat Islamic”, prin unificarea Al-Qaida din Irak cu „alte organizații teroriste în Irak și Siria”. Un scenariu care se verifică perfect doi ani mai târziu, ISIS putând să se folosească de teritoriul său pentru a lansa atacuri asupra orașelor irakiene Mosul, în iunie 2014, și Ramadi, în mai 2015.

François Heisbourg, președintele Institutului Internațional pentru Studii Strategice de la Paris, a comentat și el pentru Le Point raportul, pe care îl apreciază „interesant și bine informat”, dar îi reproșează anumite imprecizii:

„Toate diferitele scenarii sunt puse pe picior de egalitate, fără nici o ierarhie sau grade de credibilitate a surselor, așa cum se procedează de obicei. Câmpul de ipoteze este prea larg, ceea ce împiedică luarea unei decizii politice.”

În fine, raportul furnizează un ultim element tulburător, în totală contradicție cu discursul oficial al Occidentului. În afara sprijinului pe care îl oferă rebelilor sirieni, de care am vorbit, documentul DIA afirmă că Occidentul, Statele din Golf și Turcia ar fi favorabile stabilirii „unui principat salafiste” în estul Siriei:

„Este exact ceea ce puterile care susțin Opoziția doresc, cu scopul izolării regimului sirian, care este considerat vârful de lance al expansiunii șiite (Irak și Iran).”

François Geré comentează:

„Este vorba de un scenariu prospectiv, cel puțin fantezist, care nu înseamnă că se va realiza. Se știe că Arabia Saudită a finanțat și înarmat facțiunile cele mai radicale ale rebelilor și că Turcia a permis masiv să treacă arme spre aceste grupări pentru a grăbi căderea lui Bașar Al-Assad. Dacă Statele Uite nu s-au opus activ, nu se poate spune că astfel au încurajat jihadiștii.”

La rândul său, Alain Rodier, director la Centrul Francez de Cercetări asupra Informațiilor (CF2R), a comentat:

„Se poate deduce din acest excelent raport că Washingtonul știa ce urma să se petreacă.”

Rodier încheie cu o întrebare la fel de tulburătoare ca raportul DIA:

„Ce ar fi putut să facă Statele Unite?”