Profitînd de faptul că Binomul SRI-DNA a ridicat în juru-i un zid de apărare, făurit din cătușele altora (cei mai mulți dușmani), pe post de cărămizi, Vasile Blaga a scos capul din tăcerea în care se rătăcise de ceva timp, pentru a comite niște ziceri despre PNL pe stil nou, sigla sub care s-a pitit, de frica electoratului, PDL-ul:

 „Eu mi-aș dori să intrăm la guvernare de Paști. Nici o problemă. Dar trebuie să ai o majoritate parlamentară care să îți asigure succesul unei moțiuni de cenzură. De aceea, noi am trimis acest program de guvernare tuturor formațiunilor politice din parlament, mai puțin PSD-ului, și cei care vor achiesa la el vor semna o moțiune de cenzură. Avem răspuns pînă acum din partea domnului Geoană și, în continuare, vom discuta cu forțele politice din Parlament, că așa-i în democrație”.

Din raitele prin Istoria patriei, am luat seamă la ceea ce s-ar putea numi obsesia unui partid sau chiar a unei societăți pe întinderea unei perioade. Așa cum am mai scris, definitoriu pentru Opoziția din anii 1922-1927 a fost obsesia poreclită Campania de Răsturnare a Guvernului Liberal. Ca două bucăți la început și ca un întreg mai tîrziu, Partidul Național Român din Transilvania, al lui Iuliu Maniu, și Partidul Țărănesc, al lui Ion Mihalache, au lansat chiar imediat după catastrofa electorală din 1922, Campania de răsturnare a Guvernului. Că Guvernul n-a fost răsturnat decît în 1928 și atunci doar după ce Ionel Brătianu și Regele Ferdinand muriseră, iar pe Regență, o încropeală hazlie ( făcea parte din ea și un popă!), o lăsaseră nervii,  e o altă poveste.

Povestea despre care vreau să vorbesc se referă la o altă obsesie maladivă, definitorie însă pentru perioada de după instalarea de către Structuri a Președintelui Tablou  Klaus Iohannis:

Cea de parvenire la Putere a PNL pe stil nou.

Invocarea Sloganului de către Vasile Blaga la Oradea, unde a călătorit electoral (pe banii negri de la Afacerea EADS, desigur) a fost doar unul dintre numeroasele momente care au creat puternica și penibila impresie că singura politică a PNL în acest moment e Venirea  cu orice preț la Ceaunul în care clocotesc bucatele Puterii.

Cealaltă ștabă a PNL – privighetoarea Cotrocenilor, Alina Gorghiu – e mult mai harnică în materie de țipete și bătut din conduri,  Venim la Putere! Prin toate locurile pe unde are acces – de la Facebook pînă la cuhniile Palatului  prezidențial – copreședinta PNL vorbește doar despre Parvenirea PNL la Putere.

O schiță satirică de Hașek surprinde un Spital de nebuni în care pacienții se definesc printr-o obsesie maladivă. Unul, de exemplu, care se crede Dicționar lingvistic, strigă de dimineață pînă seara Deschideți-mă la cuvîntul…! Așa și liderii PNL. De dimineață pînă seara ei nu bolboresc decît atît: Venim la Putere! cu variantele Sîntem gata să venim la Putere! Ne pregătim să venim la Putere! Acuș, acuș venim la Putere! Din suburbiile Centrului politic, site-urile și televiziunile ținute în viață de banii negri ai PNL ( Lupta împotriva corupției înseamnă  trecerea banilor negri dintr-o sacoșă de o culoare într-o sacoșă de altă culoare!) se grăbesc să susure  zvonuri cu pretenții de știri despre iminenta prăbușire a Guvernului Victor Ponta.

Chiar și cînd e vorba de o maladie, explicațiile nu pot lipsi.

De ce și-a făcut PNL pe stil nou o obsesie din sloganul Acuș, acuș venim la Putere!?

Definirea drept maladie nu e o exagerare. De-a lungul și de-a latul post-decembrismului, Opoziția a invocat nevoia de răsturnare a Guvernului. Ea, Opoziția, a plasat însă sloganul în plan secund, ca un lucru de la sine înțeles, punctul central al politicii reprezentîndu-l critica temeinică a Guvernului, în paralel cu prezentarea ofertei proprii. În cazul PNL din ultimele luni, sloganul Venim la Putere! domină zdrobitor discursul social-politic. Întreaga activitate a PNL se reduce la declarații și fapte ținînd de Campania Acuș, acuș venim la Putere!. Între noi fie vorba, dacă în cazul PNR și PȚ din interbelic, campania însemna lovituri în Parlament, acțiuni de stradă, intensificarea isteriei jurnalistice, în cazul PNL de azi,  ea se rezumă la schimbarea majorității parlamentare prin mijloace  neortodoxe.

De ce?

1. În 2004, deși Alianța DA pierduse alegerile parlamentare, noul guvern a fost al Alianței. Meșterul acestei răsturnări a fost Traian Băsescu. Exploatînd abil deruta din cadrul alianței PSD-PUR și bulbuceala națională stîrnită de victoria sa în cel de-al doilea tur, Traian Băsescu a rupt cuplul PSD-PUR, a decis UDMR să opteze cu Puterea, și a produs minunea. O minune asemănătoarea au așteptat și așteaptă să se întîmple și liderii PNL după victoria lui Klaus Iohannis din 16 noiembrie 2014. Desigur, așa cum am mai scris, condițiile din 2014 sînt net deosebite de cele din 2004. Alături de noutatea unor alegeri prezidențiale fără alegeri parlamentare, trebuie să luăm în considerare și adevărul – greu de înghițit de adversarii lui Victor Ponta – că nu Klaus Iohannis a cîștigat, ci Victor Ponta a pierdut, și, mai ales, că noul președinte e, asemenea Împăraților romani din secolul decadenței, un impus de Garda Pretoriană care sînt în România de azi Structurile: SRI, DNA, STS, SPP. Fără să realizeze noul context, liderii PNL au așteptat și mai așteaptă ca Imperatorul să dărîme Guvernul și să pună în loc Guvernul Meu.

2. Victoria lui Klaus Iohannis e rodul uneia dintre cele mai mari Conspirații din istoria postdecembristă a României. În această conspirație Binomul SRI-DNA, puternic sprijinit de Înalta Curte de Casație și Justiție,  a jucat un rol crucial. Ne reamintim cu toții de perdeaua de fum creată de asaltul DNA pentru ca practic să nu ne dăm seama că e campanie electorală și astfel să nu vrem să încercăm cu deștul ambalajul de carton  numit candidatul Klaus Iohhannis. Știind acest adevăr, liderii PNL au așteptat și așteaptă ca Binomul SRI-DNA să-i aducă la Putere prin aceleași mijloace folosite pentru parvenirea lui Klaus Iohannis. Pînă acum Binomul SRI-DNA a evitat o intervenție directă, în forță, după tipicul abuzurilor staliniste, împotriva lui Victor Ponta, mulțumindu-se cu o campanie de știrbire a imaginii. La această campanie, Victor Ponta a răspuns abil prin măsurile de relansare fiscală și printr-o mai mare atenție acordată ieșirilor sale publice. Liderii PNL mai speră însă că Binomul SRI-DNA să intervină în forță prin anchetarea penală a lui Victor Ponta sau măcar a lui Gabriel Oprea. E o iluzie? Nu.  Umflarea peste margini a ființei  fizice a Codruței Kovesi de către comandourile SRI din presă poate fi o pregătire propagandistică pentru un abuz de proporții al Binomului SRI-DNA.

Dacă ținem cont de  nesimțirea democratică a Binomului SRI-DNA, nu-i exclus ca PNL să vină la putere în urma unei acțiuni în forță a DNA (inculparea lui Victor Ponta sau arestarea lui Gabriel Oprea), acțiune patronată din înălțimea peretelui pe care stă atîrnat de la alegeri încoace de Tabloul surîs Klaus Iohannis.

O asemenea manevră, pe lîngă caracteru-i anticonstituțional, echivalentă tentativei de lovituri de stat care a fost Suspendarea lui Traian Băsescu din vara lui 2012, ar fi o nenorocire chiar pentru PNL.

Să ne imaginăm situația în care, prin acțiunea în forță a Binomului SRI-DNA, Guvernul Victor Ponta cade, pentru a-i lua locul Guvernul PNL, conduse, evident, de Alina Gorghiu, că doar n-o să accepte Imperatorul stinghereala de a lucra cu bărbatul Cătălin Predoiu!

PSD ar trece în Opoziție.

Nu oricum, ci avantajat enorm de:

1. Imaginea de victimă a unei lovituri de forță date de Structuri pentru a   urca PNL în podul cu slănină al Guvernării.

2. Imaginea de partid care a obținut succese răsunătoare în administrarea țării: reducerea TVA la alimente, strictețea în colectarea taxelor și impozitelor.

3. Imaginea de partid care nu mai apără, ca altădată, corupții.

4. Imaginea de partid modern, curățat de baronii locali cu prestație publică de ciocoi.

Să ne imaginăm cum ar arăta Guvernarea PNL după lovitura de stat prin care Guvernul Ponta a fost  doborît:

1. Bătălia pentru șefii între diferitele grupări din PNL ar scîrbi electoratul de Dreapta. Dacă Traian Băsescu nu va fi pînă atunci arestat de Binomul SRI- DNA, PMP va fi vioara întîia în denunțarea miș-mașurilor din formarea Guvernului.

2. Că vrea sau nu, Klaus Iohannis va fi constrîns să coboare din tablou și să se implice în desemnarea noii echipe. Fericit prilej de a se compromite iremediabil.

3. Noua majoritate Parlamentară ar fi cea mai penibilă din istoria noastră postdecembristă. Să ne imaginăm o nouă majoritate, alcătuită din PNL, UNPR și UDMR, războindu-se cu PSD-ul din Opoziție!

Legi importante nu vor trece în veci.

Toate aceste lucruri ar fi complet lipsite de importanță dacă peste numai un an, în 2016, România n-ar cunoaște alegerile locale și alegeri parlamentare. Cine va cîștiga aceste alegeri va da, în 2019 și președintele României.

Dacă PSD e înlăturat de la guvernare printr-o lovitură de stat dată de Binomul SRI-DNA, își imaginează cineva că alegerile de la anul vor avea un alt cîștigător decît PSD?!