Cînd tocmai începusem să credem că venirea la Cotroceni a unui președinte a cărui determinare anticorupție nu pare a fi de tăria celei împărtășite de Traian Băsescu a dus la o șovăială din partea DNA, momentul întruchipat de înhățarea lui Tony Greblă, judecător la CCR, ne contrazice fățiș:

Nu, DNA nu doarme, în așteptarea unei limpeziri a tot mai cețosului  personaj de la Cotroceni.

Convocarea la DNA a unui judecător de la CCR și acuzațiile grave aduse  respectivului se constituie într-unul din momentele cruciale politico-juridice din ultima vreme.

Întîmplările de joi, 22 ianuarie 2015, ne avertizează încă  odată de amploarea corupției din România de azi.

Procurorii DNA au dovezi că Tony Greblă a desfășurat o activitate infracțională, cu unele note care ating Siguranța Națională, și-n calitate de judecător al Curții. Dacă luăm în calcul o serie de decizii ale CCR în favoarea Corupților, cum ar fi reducerea confiscării extinse, respingerea legii care permitea identificarea cartelor folosite de corupți, pe lîngă campania sinistră dusă de Daniel Morar împotriva DNA pentru a dovedi că fără el anticorupția e zero, putem suspecta și pe alți distinși judecători de mînjirea degețeelor lor înrobate cu mierea ciubucului la nivel înalt.

Întîmplările de joi, 22 noiembrie 2015, cuprinzînd nu numai acuzațiile aduse lui Tony Greblă dar și spectacolul incredibil al solidarizării CCR cu Coruptul, se constituie într-o lovitură de răsunet dat de DNA după arestarea fostei șefe a DIICOT.

Lovitura dată de DNA poate fi înțeleasă în adevărata-i amploare luînd seama la uluirea căreia i-a dat curs, joi dimineața, Lucian Bolcaș, la Antena 3, postul Pușcăriașului Dan Voiculescu. Alături de Pavel Abraham,  Lucian Bolcaș e unul dintre personajele sulfuroase  care fac opinia la postul lui Dan Voiculescu. Ascultîndu-i pe acești inși, primul gînd e de a te felicita că nu ești în preajma lor. Pentru că sînt personaje ale căror vorbe  vin din depărtările FSN-ismului puturos, cu viziunile lor naționalist-comuniste primitive, cu felul unsuros în care văd lumea de azi.

Lucian Bolcaș și-a exprimat uluirea și indignarea că Procurorii DNA n-au ținut cont de funcția deținută de Tony Greblă în Republica noastră PSD-istă:

Cea de judecător la CCR.

Fără să vrea, Lucian Bolcaș, în maniera lui de a gîndi otova lumea din jur, a exprimat starea de spirit a multora după difuzarea imaginilor cu Tony Greblă chemat la DNA.

Înțelegerea impactului în rîndul opiniei publice reclamă un scurt rezumat al unui proces din ultimii ani, după opinia mea, cu vădite note nefirești din punctul de vedere al Statului de drept:

Transformarea CCR, a unei instituții alcătuite din politruci expirați, categorisiți cu  o robă și un salariu baban de găștile care sunt partidele românești,  într-o Grupare  cu puteri  monstruoase, ale cărei decizii, chiar și cînd tîmpite sau dubioase, nu pot fi puse în discuție de nici o altă instituție,  care judecă atunci cînd are chef sau cînd membrii ei s-au trezit din beție sau din prostie, într-un cuvînt,  un buboi pe obrazul și așa plin de coșuri al democrației noastre.

După ce a tranșat (în chip corect) rămînerea lui Traian Băsescu la Cotroceni, în vara lui 2012, Curtea Constituțională a traversat un proces de transformare într-o instituție amintind prin putere discreționară, prin  autoritate și interese dubioase  de Biroul politic al CC al PCUS condus de Iosif Vissarionovici Stalin.

O instituție care nu dă seamă nimănui, care nu catadicsește să se explice în fața opiniei publice,  de parcă n-ar fi alcătuită din oameni, oameni care asudă și rîgîie, unii dintre ei de nivelul intelectual al unui tractorist calificat la locul de muncă, precum,  Augustin Zegrean, ci din Zeități de dincolo de norii care acoperă Olimpul.

Legi dezbătute și votate de Parlament, principala instituție a democrației românești, au fost respinse cît ai clipi de judecătorii CCR.

Prin Revizuirea Constituției din 2003, Curtea Constituțională a primit puteri înfricoșătoare în România postdecembristă:

Cea de a respinge o lege fără ca Parlamentul, întrunit chiar cu unanimitate de voturi, s-o poată salva.

În Constituția anterioară, exista prevederea că un Parlament care întrunește 2/3 din voturi poate respinge decizia C.C.R.

Această prevedere a fost scoasă din Constituție,  și astfel în România zisă și europeană s-a ivit și s-a dezvoltat o instituție care nu poate fi contrazisă de nimeni în deciziile sale, deși, repet, e alcătuită din oameni și nu totdeauna din oameni de cea mai bună calitate morală și intelectuală.

Incapabilă să blocheze în Parlament Legile propuse de Guvern și votate de majoritate, Opoziția și-a făcut din contestarea legilor la CCR un obicei prost. Practic, din vara lui 2012 pînă azi n-a existat Lege – inclusiv a Bugetului – care să n-ajungă la mîna unui grup de oameni (judecătorii CCR) din cauza maniei politicienilor de a contesta orice la CCR.

Treptat-treptat, acest grup de oameni, în marea lor majoritate de o mediocritate lucie, și-au luat lumea în cap.

E suficient să revedem întîlnirile cu presa ale lui Augustin Zegrean pentru a înțelege cum a făcut bătălia politică din România dintr-un jurist consult de CAP falimentar un personaj gata să facă Poc! sub puterea bunei păreri despre el.

Și, deodată, unul dintre acești Intangibili – judecătorul Tony Greblă - e convocat la DNA.

În dosarul acestui judecător importante nu sînt acuzațiile juridice. Importante sînt informațiile din Dosar, care schițează un personaj transformat în sluga de cumetrie a unui interlop din  Gorj.

Prestația interlopului Ion Bîrcină  în fața camerelor de luat vederi a destăinuit un lucru cutremurător:

Un judecător al CCR, unul dintre cei care făceau să tremure partide și politicieni, a fost prins în pînza de păianjen a unui interlop analfabet.

Gura lui Tony Greblă, cea  cu care pupă mîna Stăpînului interlop, se pronunță apoi asupra tuturor legilor din România!

Dincolo de acuzație, imaginea unui judecător de la CCR aflat la ordinele unui interlop are menirea de a avertiza asupra dezastrului moral în care se află România lui 2015.

Momentul de joi e o lovitură mortală dată CCR.

Ar fi fost de așteptat ca Tony Greblă să-și dea demisia din funcția de judecător.

După compromiterea care a fost chemarea la DNA, el s-a dus la o ședință a CCR.

Ar fi fost de așteptat ca tovarășii săi din CCR să-i ceară demisia de onoare, pentru că e greu de imaginat o CCR judecînd mai departe cu sluga interlopului în rîndurile sale ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic.

Nu numai că nimeni de la CCR nu i-a cerut demisia, nici măcar Daniel Morar, eroul anticorupției din presa de deontologi, dar mai mult, Augustin Zegrean, președintele CCR, a ținut o conferință de presă menită a-l spăla de toate păcatele penale pe coruptul Tony Greblă.

 Ridicînd din nou problema cocoțării în funcții a unor neaveniți, Augustin Zegrean a purces la solidarizarea cu Coruptul, lansînd insinuări grețoase potrivit cărora Tony Greblă e victima măreției cu care CCR  apără libertățile individuale.

Și cînd te gîndești că acest Augustin Zegrean, cu  aparițiile sale publice de vizitiu, cu mentalitatea sa de cărător de bagaje la hotelul Gării,  e președintele  CCR, instituția  ale cărei decizii sunt așteptate de cu emoție de partide, demnitari, politicieni, de întreaga țară!

Am trăit s-o văd și pe asta!

Prin Augustin Zegrean, CCR își apără coruptul mai ceva ca un Grup Infracțional Organizat!