Un întreprinzător din Constanța, ajuns în localitatea Motta di Livenza, din provincia italiană Treviso, s-a sinucis după ce la ușa hotelului său a avut loc un miting de protest, pentru că românul găzduia refugiați arabi.

Povestea e complicată – ca mai toate cele despre refugiați. Prefectura din Treviso a alocat 24 de refugiați micuței localități. Plătea pentru întreținerea lor.

Iulian Claudiu Diaconu, 50 de ani, avea pizzeria de la parterul hotelului. Pe 26 septembrie a luat în gestiune și hotelul. A participat la licitația organizată pentru găzduirea refugiaților și a câștigat pentru cazarea a 24 de persoane. Luni, 10 octombrie, a venit primul lot, de 16 persoane.

Au început și problemele. Prefectura a spus că banii vor întârzia câteva luni, așa că trebuia să le dea masă și casă pe banii săi. A cerut un avans de 5.000 de euro, dar a fost refuzat.

Marți, a venit adevărata bombă. Peste 200 de localnici s-au strâns într-un miting la poarta sa. Mesajul principal al cetățenilor indignați era: ”Migranții=Afacere”.

Mai mult, primarul a scris prefecturii, rugând ca refugiații să fie mutați, argumentând că nu au condiții să stea la hotelul românului, catalogat ca ”impropriu”.

Joi, 13 octombrie, funcționarii care administrează chestiunea refugiaților au primit un SMS de la Diaconu: ” Vă rog trimiteți în seara aceasta pe cineva – scrisese într-un sms – să dea de mâncare tinerilor la 19.30. E o urgență, nu am pe nimeni care să mă înlocuiască”

Câteva ore mai târziu, bărbatul a fost găsit spânzurat.

Mizeriile au continuat și după moartea sa. Vecinii au declarat unui ziar că românul avea datorii la jocurile de noroc, asta fiind cauza sinuciderii.

Rănită și jignită, fata lui Diaconu a pus pe pizzerie mai multe afișe, în care denunță această minciună. Pe unul scria: ” Tatăl meu nu s-a sinucis. L-ați ucis voi!”

Pe altul scria, referindu-se la refugiații din hotel: ”Acesta nu e un teatru, viețile acestor tineri sunt reale, merită un loc în lume, fatalitatea vrea, aici alături de voi – scrie pe unul dintre afișe. Tatăl meu voia să dea acestor tineri o posibilitate, lucru care în țara lor de origine nu e permis”.

În fine, pe alt afiș a scris, pentru vecinii ei italieni: ” Voi sporovăiți, tatăl meu suferea, tatăl meu s-a prăbușit – se citește. Cu dispreț cer celor care au fost împotriva lui să păstreze 5 minute de tăcere”.

Material realizat cu ajutorul colegilor de la Gazeta Românească, ziar al românilor din Italia.