Interpreții consacrați au plătit taxe, maneliștii au făcut averi. Cum erau impozitați artiștii pe vremea comunismului

Un decret din anul 1954 stabilea modalitatea în care interpreții și lăutarii plăteau taxe către stat, chiar dacă le cântau românilor la nunți, spectacole sau la hore sătești. Actul normativ a fost abrogat, după 1990, iar Codul Fiscal din 2011 nu a prevăzut obligații clare pentru maneliștii care s-au îmbogățit din bani negri

Averile fabuloase ale maneliștilor sau ale lăutarilor de ocazie, realizate după 1990, au putut fi adunate din cauza unui vid legislativ care le-a permis să pună „bani la saltea”, fără grija că Fiscul îi poate trage la răspundere. Legislația care putea să stopeze acest fenomen de îmbogățire „fără număr” a fost aruncată la coșul istoriei, chiar de diriguitorii postdecembriști ai banilor publici. Este vorba despre Decretul 153/1954, privitor la impozitul pe veniturile populației, care a fost valabil până în anul 1997, atunci când a fost abrogat și nu s-a pus altceva eficient în loc.

Artiștii consacrați erau taxați la fiecare nuntă

Greșeli frecvente la gătirea orezului. Tehnici simple pentru o mâncare reușită

Descoperă companiile și oamenii valoroși din sistemul sanitar din România în Capital Top 100 Performeri din Sănătate, ediția 2024! Acum la chioșcuri și pe edituradecarte.ro

Așa cum au relatat, pentru EVZ Monden, funcționari cu state vechi în administrația financiară, încă de acum 62 de ani, pe vremea când majoritatea românilor erau încântați de artiști consacrați de muzică populară de pe plaiuri mioritice, interpreții și lăutarii erau obligați să declare la fiecare primărie pe raza căreia cântau la o nuntă, botez, spectacol sau o simplă horă sătească cât încasează pentru evoluția lor. În funcție de suma declarată, li se reținea impozit pe profit. Suma reținută se deducea, apoi, din totalul sumei obținute, anual, de fiecare artist în parte. Evoluțiile artiștilor erau impozitate cu o cotă cuprinsă între 2% și 16%, plus o sumă de bani, raportată la valoare venitului anual declarat. În plus, legislația de atunci prevedea că nu se putea organiza „nicio manifestațiune cu muzică (hore, serbări, baluri, nunți, logodne etc. ) fără autorizație tip eliberată de Sfatul Popular Comunal, pe raza căruia se organizează astfel de manifestațiuni…”.

Maneliștii și-au pus averile la adăpost

Oficiali din cadrul ANAF ne-au declarat că, în ultimii ani, impozitarea cântăreților se face în conformitate cu Codul Fiscal, intrat în vigoare în 2011. O scăpare a acestui cod îi ocolește, însă, chiar pe maneliști. Aceleași surse susțin că abia din anul 2015 inspectorii Fiscului au declanșat o acțiune de amploare de verificare a averilor maneliștilor. Însă, majoritatea celor din generația lui Adi Minune sau Florin Salam (foto) și-au pus la adăpost vilele și mașinile de lux, pe care leau trecut pe numele rudelor.