În memoriile sale descoperite într-o arhivă din Georgia, mama monstrului bolşevic Iosif Vissarionovici Stalin îşi descria progenitura cu multă dragoste şi vorbea despre el ca despre un miracol divin.

Dictatorul sovietic s-ar fi născut în anul 1878 (nu în 1879 cum a pretins el mai târziu), unicul fiu al unui cizmar şi al unei cusătorese, Beso şi Keke Djugashvili.

În memoriile sale, mama Keke dezvăluie faptul că, după ce pierduse alţi doi copii, îl privea pe micul "Soso"(diminutivul de la Joseph), că pe un miracol religios.

Ea detaliază bolile şi accidentele care l-au lăsat pe Soso aproape infirm, precum şi viaţă pe care fiul ei a avut-o în umbră unui tată brutal, alcoolic. Tatăl lui Soso "nu se putea opri niciodată din băut. Un bărbat bun, un familist, a fost distrus de băutură... după ceva vreme, mâinile au început să-i tremure din cauza băuturii şi nu a mai putut coase pantofi. Soso era foarte emotiv, firav. Cum îl auzea pe tatăl sau că vine acasă, lălăind pe stradă, beat, fugea la mine şi mă ruga îngrozit să-l las să se ducă la vecini unde să aştepte că Beso să adoarmă", relata Keke.

Memoriile lui Keke au fost scoase dintr-o arhivă secretă la cererea scriitorului Simon Sebag Montefiore care se documenta pentru celebrul său volum "Tânărul Stalin", apărut în 2015

În tinereţe, Keke fusese faimoasa pentru frumuseţea ei şi că era cam "nebunatică". Ea mai povesteşte cum, ajutată de mama să, l-a învăţat pe micul Soso să meargă exploatând pasiunea acestuia pentru flori. Ea ţinea o margareta în mâna, iar copilul încerca să vină la ea să o ia. Tânăra femeie nu confirmă şi nici un infirmă în memoriile sale zvonurile conform cărora Beso nu ar fi fost adevăratul tată al lui Stalin. Ulterior, însuşi dictatorul încuraja aceste zvonuri. Ea scrie totuşi că mai "existau doi bărbaţi care ar fi putut să fie tatăl lui Soso: un negustor bogat şi un campion local de lupte".

Keke povestea că s-a chinuit foarte mult să-şi ajute inteligentul sau fiu să obţină o bursă în capitală Georgiei, Tiflis (acum Tbilisi), şi pentru a deveni student la Teologie. Keke îşi aminteşte că, pe când se aflau în tren, în drum spre Tiflis, (oraşul unde lucra tatăl sau), băiatul ar fi început să plângă şi să spună: "mama, ce facem dacă atunci când ajungem în oraş, tată mă găseşte şi mă obligă să mă fac cizmar? Vreau să merg la şcoală. Mai bine mă omor decât să devin cizmar". "L-am sărutat şi am izbucnit şi eu în lacrimi. I-am spus că nimeni nu-l va opri şi că nimeni nu îl va lua de lângă mine" i-a răspuns aceasta copilului.

În câţiva ani, el s-a revoltat împotriva autorităţilor şcolii şi s-a autodeclarat un revoluţionar care doreşte căderea Ţarului. Keke s-a dus repede la şcoală în Tiflis şi a încercat să-l salveze de la exmatriculare. Ea a notat apoi că "pentru prima dată s-a înfuriat pe mine. A ţipat că nu e treaba mea.... I-am spus: eşti singurul meu copil, nu mă ucide aşa...cum vei fi tu capabil să-l învingi pe Ţarul Nicolae? Lasă misiunea asta pe umărul altora, pe umărul celor care au fraţi şi surori".

Soso ar fi îmbrăţişat-o şi i-ar fi spus că el nu este un rebel. "A fost prima lui minciună", declara Keke în memoriile sale. Când, ani mai târziu, fiul ei a devenit odiosul dictator sovietic, ea a refuzat să se mute la Moscova, la Kremlin, şi a rămas, până la moartea să, în minusculul apartament din Georgia. Stalin nu a ştiut niciodată că mama să şi-a scris memoriile şi dacă ar fi ştiut ar fi fost cu certitudine foarte furios. El oricum aproape îşi ieşea din minţi când mama sa era intervievată de unii jurnalişti sovietici.

În arhive, Montefiore a descoperit un ordin semnat de Stalin către Biroul Politic: "Va cer să interziceţi apariţia articolelor unor lepădături filistine care au penetrat presă rusă şi care vor să publice aşa-zise interviuri cu mama mea şi alte soiuri de publicitate mizerabilă. Scutiţi-mă de senzaţionalul acestor ticăloşi"

Dictatorul sovietic s-ar fi născut în anul 1878 (nu în 1879 cum a pretins el mai târziu), unicul fiu al unui cizmar şi al unei cusătorese, Beso şi Keke Djugashvili.

În memoriile sale, mama Keke dezvăluie faptul că, după ce pierduse alţi doi copii, îl privea pe micul "Soso"(diminutivul de la Joseph), că pe un miracol religios. Ea detaliază bolile şi accidentele care l-au lăsat pe Soso aproape infirm, precum şi viaţă pe care fiul ei a avut-o în umbră unui tată brutal, alcoolic. Tatăl lui Soso "nu se putea opri niciodată din băut. Un bărbat bun, un familist, a fost distrus de băutură... după ceva vreme, mâinile au început să-i tremure din cauza băuturii şi nu a mai putut coase pantofi. Soso era foarte emotiv, firav. Cum îl auzea pe tatăl sau că vine acasă, lălăind pe stradă, beat, fugea la mine şi mă ruga îngrozit să-l las să se ducă la vecini unde să aştepte că Beso să adoarmă", relata Keke.

Memoriile lui Keke au fost scoase dintr-o arhivă secretă la cererea scriitorului Simon Sebag Montefiore care se documenta pentru celebrul său volum "Tânărul Stalin" a apărut pe piaţă britanică.

În tinereţe, Keke fusese faimoasa pentru frumuseţea ei şi că era cam "nebunatică". Ea mai povesteşte cum, ajutată de mama să, l-a învăţat pe micul Soso să meargă exploatând pasiunea acestuia pentru flori. Ea ţinea o margareta în mâna, iar copilul încerca să vină la ea să o ia. Tânăra femeie nu confirmă şi nici un infirmă în memoriile sale zvonurile conform cărora Beso nu ar fi fost adevăratul tată al lui Stalin. Ulterior, însuşi dictatorul încuraja aceste zvonuri. Ea scrie totuşi că mai "existau doi bărbaţi care ar fi putut să fie tatăl lui Soso: un negustor bogat şi un campion local de lupte".

 Keke povestea că s-a chinuit foarte mult să-şi ajute inteligentul sau fiu să obţină o bursă în capitală Georgiei, Tiflis (acum Tbilisi), şi pentru a deveni student la Teologie. Keke îşi aminteşte că, pe când se aflau în tren, în drum spre Tiflis, (oraşul unde lucra tatăl sau), băiatul ar fi început să plângă şi să spună: "mama, ce facem dacă atunci când ajungem în oraş, tată mă găseşte şi mă obligă să mă fac cizmar? Vreau să merg la şcoală. Mai bine mă omor decât să devin cizmar". "L-am sărutat şi am izbucnit şi eu în lacrimi. I-am spus că nimeni nu-l va opri şi că nimeni nu îl va lua de lângă mine" i-a răspuns aceasta copilului.

În câţiva ani, el s-a revoltat împotriva autorităţilor şcolii şi s-a autodeclarat un revoluţionar care doreşte căderea Ţarului. Keke s-a dus repede la şcoală în Tiflis şi a încercat să-l salveze de la exmatriculare. Ea a notat apoi că "pentru prima dată s-a înfuriat pe mine. A ţipat că nu e treaba mea.... I-am spus: eşti singurul meu copil, nu mă ucide aşa...cum vei fi tu capabil să-l învingi pe Ţarul Nicolae? Lasă misiunea asta pe umărul altora, pe umărul celor care au fraţi şi surori".

 

Soso ar fi îmbrăţişat-o şi i-ar fi spus că el nu este un rebel. "A fost prima lui minciună", declara Keke în memoriile sale. Când, ani mai târziu, fiul ei a devenit odiosul dictator sovietic, ea a refuzat să se mute la Moscova, la Kremlin, şi a rămas, până la moartea să, în minusculul apartament din Georgia. Stalin nu a ştiut niciodată că mama să şi-a scris memoriile şi dacă ar fi ştiut ar fi fost cu certitudine foarte furios. El oricum aproape îşi ieşea din minţi când mama sa era intervievată de unii jurnalişti sovietici.

În arhive, Montefiore a descoperit un ordin semnat de Stalin către Biroul Politic: "Va cer să interziceţi apariţia articolelor unor lepădături filistine care au penetrat presă rusă şi care vor să publice aşa-zise interviuri cu mama mea şi alte soiuri de publicitate mizerabilă. Scutiţi-mă de senzaţionalul acestor ticăloşi".