Începuturile electrificării în România | POVESTEA UNEI FOTOGRAFII

Electricitatea în România are o istorie de 134 de ani. În 1882, anul în care Thomas Edison punea în funcțiune, la New York, prima centrală electrică din lume, acelaşi lucru se întâmpla şi la Bucureşti.

 Centrala, amplasată pe Calea Victoriei, alimenta iluminatul exterior al Teatrului National şi al Grădinii Cişmigiu. În acelaşi an, a avut loc primul transport de electricitate între centrală şi Palatul Cotroceni.

FOTO: Transport stâlpi de lemn pentru reţea de 0,4 kV, zona Argeş, 1960

Descoperă companiile și oamenii valoroși din sistemul sanitar din România în Capital Top 100 Performeri din Sănătate, ediția 2024! Acum la chioșcuri și pe edituradecarte.ro

Temperaturi atipice în următoarele patru săptămâni. O iarnă cum n-a mai fost de mult

Doi ani mai târziu, Timişoara devenea primul oraş din Europa cu străzi luminate electric. Până în 1939, producerea şi folosirea energiei electrice s-a extins la nivelul întregii ţări. Mijloacele erau totuşi extrem de rudimentare faţă de ce există acum. În 1930, în Bucureşti a fost pusă în funcţiune, prima dată, reţeaua electrică de distribuţie pe stâlpi de beton armat. În ţară, aşa cum se vede în imaginile de mai sus surprinse la Piteşti, chiar şi în 1960 se montau încă stâlpi de lemn. Primii paşi pentru unificarea sistemului se fac din 1950, iar pe 24 ianuarie 1959, la fix 100 de ani de la Unirea Principatelor Române, are loc şi „alipirea” la sistemul energetic naţional a zonei Moldova. După 1960, se pun în funcţiune centrale electrice mari, iar liniilor electrice de 110 kV li se adaugă linii de transport de 220 kV şi 400 kV.

FOTO: Panouri de comandă de la uzina electrică din Piteşti, 1920 (SURSĂ FOTOGRAFII: ELLA RATCU