De-a lungul vremii mulţi moştenitori ai unor bogătaşi au rămas cu buza umflată după ce s-au deschis testamente de la care sperau mult.

În “Cartea  testamentelor” se găsesc multe lucruri uluitoare.

Un miliardar, de exemplu, i-a lăsat fiului său “plăcerea să înveţe să trăiască, lucru pe care nu l-a făcut în 35 de ani".

Un londonez a lăsat toata averea fiilor lui, însă aceştia riscau să nu primească niciun sfanţ “dacă vor deveni membri ai Parlamentului, sau dacă vor ocupa vreo funcţie publică, dacă vor juca la bursa, dacă îşi vor schimba religia sau dacă se vor căsători în afara religiei iudaice".

În 2007 a murit, la vârsta de 105 ani, Brooke Astor. Americanca a lăsat un sfert de milion de dolari Centrului Medical Veterinar din New York, cu specificaţia că banii sunt pentru îngrijirea animalelor, bătrânilor si saracilor.

Alte fraze de-a dreptul geniale din testamente au ajuns deja sa faca inconjurul lumii: "Valetului meu îi las hainele pe care oricum mi le-a furat regulat de-a lungul a zece ani. Îi mai las de asemenea şi haina mea de blană pe care oricum a purtat-o anul trecut pe când eu mă aflam la Palm Beach. Şoferului meu îi las maşinile mele pe care oricum aproape le-a distrus şi i le dau pentru a-i oferi plăcerea de a termina ceea ce a început...Soţiei mele aş vrea să-i spun că oricum a avut probleme cu un nebun, o sfătuiesc să nu îşi mai ia pe cap încă unul".

Avocata Elizabeth Schwartz, expert în testamente, declara că cei care îşi scriu testamentele ezită în a-şi exprima sentimentele negative faţă de ceilalţi, de teama că vor fi penibili. "Oamenii se tem mereu ca vor auzi "Nu-ţi las nimic!", spre deosebire de animalele de companie care nu sunt uitate niciodată”, spunea ea.

În 2000, ciobănescul german Gunther IV a moştenit milioane de dolari de la tatăl său, Gunther III, care avea o casă superbă în Florida. Primul Gunther a fost unicul moştenitor al contesei Carlotta Liebenstein care a murit in 1992 şi a locuit într-o fostă casă a Madonnei. Acelaşi ciobănesc mai deţinea şi alte case în Italia şi Bahamas şi, conform ziarelor locale, a licitat şi pentru vila lui Sylvester Stallone.

O femeie deosebit de inventivă a primit bani moştenire pentru a avea grija de pisicile defunctei.

"Acelei femei i s-a lasat prin testament dispoziţie să stea în casa defunctei atâta vreme cât pisicile de acolo vor fi în viaţă. I s-au lăsat de asemenea şi destui bani pentru a avea grija de animale. Astfel, de fiecare dată cand una dintre pisici murea, femeia o înlocuia cu alta. În acest mod a locuit în casa defunctei ani buni şi a putut dovedi statului că avea grijă de animale", a mai povestit Schwartz.

Creatorul unor benzi desenate, Mark Gruenwald, a murit în 1992. El a cerut în testamente sa fie incinerat, iar cenuşa să-i fie amestecată cu cerneală.Cerneala a fost folosită pentru a edita o carte de o sută de pagini cu desenele sale.

Cântăreaţa Dusty Springfield a murit în 1999. Ea a lăsat bani ca motanul ei, Nicholas, ca să primească toata viaţa mâncarea lui preferată, conserve pentru bebeluşi. De asemenea, ea a mai cerut ca patul pisicii să fie acoperit cu halatul ei şi în fiecare seară cineva să-i pună acestuia melodiile ei.

George Bernard Shaw a murit in 1950. El a lăsat prin testamente milioane oricarui om care ar putea inventa un alfabet mai bun, care să aibă peste 40 de litere, iar fiecare dintre acestea să exprime câte un sunet al limbii engleze.

O femeie din Danemarca a lăsat 60.000 de dolari celor şase cimpanezi ai săi: Jimmy, Trunte, Fifi, Trine, Grinni şi Gigi - care locuiau la Zoo Copenhaga.

O alta femeie a scris, în 20 de ani, cel mai lung testament din lume: 95.000 de cuvinte. Prietenii credeau ca ea scrie o carte.

O avere din Franţa a rămas fără proprietar pentru că a fost lăsata oricarui om care ar putea inventa un cuvânt pentru expresia "corp de vis". Guvernul finlandez a confiscat averea unui bărbat care o lăsase diavolului.

Un californian foarte bogat a lasat cu limbă de moarte că dacă iarba de pe mormântul său se va îngalbeni, atunci fondul lui de investiţii să fie declarat nul.

Prinţul de Islington a cerut prin testamente ca, după patru zile de la moartea sa, doi chirurgi să-l opereze ca să fie siguri că e mort.

Un bărbat şi-a scris testamentul cu cretă pe uşă, inclusiv cu semnăturile a doi martori. Pentru că judecătorul nu credea, uşa a fost dusă la tribunal.