Mihai Constantinescu, directorul Concursului și Festivalului Internațional George Enescu, a redactat o scrisoare deschisă, mai exact o analiză necruțătoare a culturii noastre muzicale, în care atrage atenția asupra precarității, dezinteresului și a lipsei de educație atât de caracteristice - din nefericire - spațiului românesc

Conținutul scrisorii publicate de Mihai Constantinescu poartă un titlu sugestiv - „Tristețea unei săli goale” -, iar carențele societății noastre par, sub penița directorului, mărite de o lupă necruțătoare a rațiunii. Redăm principalele idei.

Concertele - sold-out

„Împărtășim și noi triste țea de a vedea sala goală la primele etape ale Concursului Enescu, în condițiile în care recitalurile și concertele finale ale aceluiași eveniment sunt în majoritate sold-out. Este un contrast care frapează. Ce semnificații are?”.

Răspunsul sare din aceeași teacă din care a izbucnit și întrebarea: „Este contrastul dintre cererea și oferta de pe piața muzicală locală. Pe de o parte, avem un public doritor de muzică clasică (…). Pe de altă parte avem o școală de muzică ce nu reușește încă să se adapteze la această cerere (...)”.

Românii, copleșiți de asiatici

„Dar, tristețea acelei săli goale este doar o infimă parte dintr-un tablou mult mai întunecat, pe care l-am putea vedea cu toții, dacă am răspunde cu sinceritate la câteva întrebări:

1De ce profesorii nu își aduc elevii în sală și nu-i educă în legătură cu importanța ascultării altor artiști?

2De ce sunt atât de puțini candidați înscriși din școala românească de muzică la Concursul Enescu? La Secțiunea de Pian, deși în juriu sunt doi profesori de la Universitatea de Muzică București, nu s-a prezentat niciun concurent din școala românească, în ciuda faptului că era oferit un premiu special pentru cel mai bine plasat concurent român.

3De ce școala de muzică din România preferă să constate că programa școlară este diferită de ce se cere la Concursul Enescu, în loc să găsească soluții și să-și pregătească elevii pentru a obține premii la acest Concurs? România a avut 9 candidați (vioara - 7, pian - 0, violoncel - 2), în situația în care din China au fost admiși 7, din Japonia 21, din Rusia 15, din Coreea au fost 38, din Franta 7, din SUA 9.

4De ce românii care câștigă la Concursul Enescu vin în majoritatea lor din școli din străinătate?

5De ce este o participare atât de slabă a absolvenților din alte centre universitare?

6De ce ajungem să cânte mai mulți tineri străini Enescu decât românii?

7De ce Concursul Enescu este mai apreciat în străinătate decât în România, la nivelul muzicienilor?”.

Concluzia: „Vom continua să avem aceeași politică de deschidere față de tinerii artiști din România, fie că ajungem la răspunsurile corecte la aceste întrebări, fie că nu. Dar nu vom încerca să aducem pe nimeni cu forța în sala de concerte!”, susține Mihai Constantinescu.