Toți cei care au pus sub semnul îndoielii o retragere reală a Rusiei din Siria, acuzând o stratagemă a lui Vladimir Putin, au avut dreptate.

Avioanele, elicopterele și alte echipamente militare, retrase până acum de Kremlin, nu i-au afectat forța  de lovire: cea mai bună dovadă o reprezintă aportul zdrobitor al aviației ruse la eliberarea Palmirei din mâinile ISIS.

Mai mult, această „retragere parțială” i-a oferit lui Putin pretextul pentru ca, în realitate, să-și întărească poziția în Siria.

Agenția Debka a publicat în premieră imagini cu desfășurarea de către Moscova a celor mai moderne rachete tactice aflate în arsenalul său (dar și din lume), Iskander-M. Acestea au capacitatea de a purta focoase nucleare și nu au mai fost amplasate până acum în afara granițelor Rusiei.

Din 2007, de când Arabia Saudită și-a instalat sistemul de rachete chinez DF-21, nici un alt fel de rachete capabile să fie înzestrate cu focoase nucleare nu a mai fost instalat în vreo țară arabă.

Iskander M (nume de cod NATO – SS 26), are o rază de acțiune de 500 de kilometri, astfel că de la baza Hmeimim, unde au fost amplasate, pot lovi Turcia (până la periferiile Ankarei), Israelul sau Ciprul.

Când Rusia a instalat rachete Iskander în enclava Kaliningrad, la Marea Baltică, a fost un semn al tensiunilor uriașe cu Occidentul, pe fondul intervenției din Ucraina.

Acum, Iskander vine să completeze forța aviației ruse, rămase în Siria, și sistemele de rachete anti-aeriene S-400, pe care Moscova a anunțat că menține pe poziții. Acestea îi conferă practic lui Putin supremația totală în spațiul aerian sirian, astfel că orice zbor al altor puteri se poate realiza acum numai cu acordul Rusiei. Iar Hmeimim devine baza de rachete cea mai sofisticată din Orientul Mijlociu.

Vehiculul de lansare poate transporta câte două rachete Iskander,  pregătirea lor pentru lansare durează numai câteva minute și pot fi lansate separat. În timpul zborului, echipa de operare de la sol îi poate schimba ținta inițială sau o poate reprograma pentru a lovi ținte mobile, cum ar fi lansatoare de rachete, coloane de tancuri sau convoaie de aprovizionare.

Focosul de pe Iskander M este controlat printr-un semnal radio codat pe care dronele sau chiar sistemele AWACS nu-l pot intercepta. Capul rachetei poate primi de la bordul unui avion, de la un satelit, sau chiar de la soldați din teren, o imagine scanată cu ținta care trebuie lovită, se fixează asupra ei, după care se îndreaptă spre ea cu viteză supersonică.

Iskander M, special concepută pentru a lovi ținte de dimensiuni relativ mici, poate evita cu ușurință bateriile anti-rachetă inamice. Mai mult, spre deosebire de alte rachete balistice, performanțele sale nu sunt afectate de vremea nefavorabilă, ceață sau întuneric.