Fondatorul uneia dintre cele mai puternice companii auto a trăit între două familii, și-a pierdut un băiat, și a fost acuzat din cauza deceselor piloților de la Scuderia care-i poartă numele.

Unul dintre cele mai respectate branduri auto din istorie, Ferrari, a fost, la începutul secolului XX, doar un vis. Nebunia unui tânăr italian, care iubea viteza, dar nu prea avea cu ce să-i forțeze limitele. Enzo Ferrari s-a născut în 1898, la Modena, într-o familie de condiție medie din „Cizmă”. „Vreau ca într-o zi să fac cea mai rapidă mașină din lume”, le-a spus puștiul părinților, într-o zi. „Enzo, până atunci trebuie să te ții de școală”, a fost replica Adalgisei Ferrari, mama tânărului visător.

Într-o epocă în care automobilele erau ciudățenii la care aveau acces doar capetele încoronate, Enzo a fost sedus iremediabil de lumea sporturilor cu motor, după ce a participat ca spectator la o cursă celebră, organizată la Bologna.

S-a lovit cu un ciocan, ca să nu fie înrolat

Însă, timpurile erau nepotrivite pentru visat. Începutul Primului Război Mondial aduce mari frământări și în familia Ferrari. Alfredo jr, băiatul cel mare pleacă pe front, iar Enzo se lovește peste mâna stângă cu un ciocan, pentru a fi declarat inapt. În 1916, tânărul își pierde și tatăl și fratele, ambii fiind răpuși de o gripă care a făcut ravagii în acei ani. Rămas doar cu mama sa, Enzo și-a concretizat pasiunea pentru mașini, s-a angajat inginer la Alfa Romeo și a devenit pilot de curse.

„Eu o să fiu celebru într-o zi”

În această perioadă, italianul s-a îndrăgostit fulgerător de Laura Garello, pe care a cerut-o de soție la scurt timp după ce a cunoscut-o. „Deocamdată nu prezinți nimic concret. Cine ești tu? Ce slujbă ai?” a întrebat tatăl fetei. „Eu o să fiu celebru într-o zi și o să am și mulți bani”, a venit răspunsul. Pentru Laura, Enzo a renunțat la curse, iar decizia l-a ajutat să se concentreze pe marele proiect. Înființarea unei uzine cu o linie proprie de producție a mașinilor de curse. Mai întâi a bătut la ușa celor de la Fiat, cărora le-a propus să-i dea în grijă segmentul mașinilor de sport. A fost reufzat, pentru că nu prezenta nimic concret în afara discursului înflăcărat.

Apoi, Enzo a dat o mare lovitură mareul producător auto. El l-a convins pe Vittorio Jano să i se alăture noului proiect, finanțat în mare măsură și de Alfa Romeo. Așa au fost puse bazele Scuderiei Ferarri, la finalul anilor ,20. În 1965, Jano avea să-și pună capăt zilelor, după ce a aflat că suferă de cancer.

Răpus de distrofie musculară

În acest timp, Enzo duce o viață personală agitată. O cunoaște pe Lina Lardi, cu care dezvoltă o relație pasională și paralelă cu cea de familie. În 1933, soția sa dă naștere unui băiat, botezat Alfredo și alintat Dino.

Copilul dovedește abilități pentru mecanică și este trimis de tatăl său în atelierele Ferrari, pentru a învăța secretele inginerilor care dădeau naștere teribilelor motoare. Însă, tânărul se îmbolnăvește de distrofie musculară și moare la vârsta de 24 de ani, în 1956. După încheiera celui de-Al Doilea Război Mondial, afacerea ia amploare, dar fondatorul are mari probleme mediatice, din cauza deceselor înregistrate de piloții săi de curse (7 între 1950-1960). „Nimeni nu îi obligă să facă asta”, s-a apărat Enzo. Declinul începe în 1963, atunci când italianul negociază cu reprezentanții Ford vânzarea Ferrari.

​

A refuzat compania Ford

Americani sunt de acord să-l lase pe Enzo să decidă asupra liniei de producție a mașinilor de sport, în limita a 100.000 de dolari anual. Fostul pilot se enervează și pleacă de la masa negocierilor, la care avea să se așeze în 1965 și 1967 cu directorii de la Fiat. De-a lungul timpului, Ferrari a vândut mai multe procente din acțiuni, iar în 1988, atunci când a decedat, cei de la colosul Fiat, patronat de familia Agnelli (propietara echipei Juventus Torino) dețineau 90%.

Căluțul cabrat, blazonul unei familii

Dincolo de mașinile de serie pe care le-a vândut, Enzo a a scris istorie cu Ferrari în Formula 1. Căluțul cabrat, simbolul companiei, a devenit cunoscut în toată lumea și a fost blazonul familiei Baracca. Mama lui Francesco Baracca, un aviator decedat în Primul Război Mondial, i-a făcut cadou lui Enzo acest simbol și l-a rugat să-l folosească pe mașina lui de curse. Ulterior, unii dintre cei mai mari piloți de F1 din lumea au concurat sub acest brand: Niki Lauda, Alain Prost sau Michael Schumacher. Enzo a ținut enorm la Gilles Vilneuve, pe care l-a sfătuit: „Ești ca un fiu pentru mine. Să nu fii imprudent când conduci”. Canadianul avea să moară în 1982, pe circuitul de la Spa, în Belgia. Fiul său, Jaques, ajungea campion mondial, în 1997, pentru Williams Reanult.

Zdrobit de pierderea lui Dino

Enzo a fost devastat de pierderea fiului său, Dino (foto mic) și și-a reproșat toată viața că n-a putut face mai mult pentru a-l salva. „Aș da tot ce am realizat în viață, ca să te poți vindeca”, i-a spus Enzo, copilului său, în timp ce ascultau la radio o cusă de Formula 1, câștigată de un pilot legitimat la Ferrari. În memoria lui a înființat și finanțat un centru medical unde erau îngrijiți bolnavii de distrofie musculară. Își găsește totuși alinarea alături de celălalt băiat, Piero Lardi, născut în 1945. Copilul Linei este recunoscut oficial și primește numele Ferrari. Cel de-al doilea băiat al lui Enzo are în prezent 72 de ani, este creditat cu o avere de 1,95 miliarde de dolari și deține 10% din acțiunle Ferrari.