Cristian Tudor Popescu a creiaonat, într-un editorial recent, definiția șmecherului român. Jurnalistul explică, în stilul umoristic care îl caracterizează, acest termen des folosit în mass-media din țara noaastră.

"A fi jmecher (nu șmecher, prea apropiat de nemțescul schmecker, persoană cu gust rafinat) presupune a înlocui Gesellschaft cu Gemeinschaft, instituțiile cu oamenii. Legile și regulile, cu rețele de relații personale", scrie Cristian Tudor Popescu referindu-se la originea semantică a cuvântului. 

Vă redăm în rândurile care urmează cuvintele celebrului jurnalist și definiția acestei noțiuni care, în opinia lui, de cele mai multe ori este prost înțeleasă.  "• A închis o clipă ochii, pe urmă a privit undeva peste umărul meu și a zis destul de tare: „Să știi că eu plec... o să-ți scriu de la Paris”.

Joza nu vorbea niciodată ca să se afle în treabă. A fugit din România lui Ceaușescu prin `83. Era un programator sclipitor, astăzi e milionar în euro din producția și vânzarea de software.

L-am întrebat atunci, când eram doi studenți amărâți, într-o cantină din Grozăvești, de ce. Întrebam ca să înțeleg și eu de ce n-aveam de gând să plec.

„Pentru că nu pot să fac cu ochiul...”. A mimat prost, când cu ochiul stâng, când cu dreptul „Mergi pe burtă...”, „Las-așa...”, ... „Hai c-o aranjăm...”, „Oameni suntem...”.

„Nu vreau să beau cu măcelarul, să mă înfrățesc cu instalatorul, să-i dau Kent și cafea doctorului ca să pot trăi. Vreau să plătesc cu chitanță și să mi se rezolve bine și repede totul, în afară de ce muncesc eu”.

• A fi jmecher (nu șmecher, prea apropiat de nemțescul schmecker, persoană cu gust rafinat) presupune a înlocui Gesellschaft cu Gemeinschaft, instituțiile cu oamenii. Legile și regulile, cu rețele de relații personale.

• Jmecherii au vocația diagonalei, sunt profesioniștii scurtăturii. Dacă le pui în față un unghi drept, cu regula că trebuie parcurs întocmai, în scurtă vreme o să facă potecă pe diagonală. Pe unii îi încearcă și un dezgust metafizic să respecte regulile adresate tuturor.

• Cei care au rezolvat probleme printr-o jmecherie, pot să ajungă celebri. De pildă, Alexandru Macedon sau „Columb”.

Aidoma celorlalți muritori, Macedon n-a reușit nicicum să dezlege nodul gordian. Și atunci l-a tăiat cu sabia, ceea ce o sumă de primitivi au considerat „soluție” de-a lungul veacurilor.

Ca să facă să stea un ou în poziție verticală, Columb ar fi avut „genial de simpla” idee să-i zdrobească fundul. Aceeași stupiditate jmecheră în cazul ambilor cuceritori de continente: înlăturarea dificultății esențiale prin modificarea nepermisă a enunțului. Ca și cum ai dezlega o problemă de șah sfeterisind o piesă de pe tablă.

• Un motor fundamental pentru comportamentul jmecherului este teama de a fi luat drept prost. Nu există întrebare la care jmecherul politic să nu aibă răspuns. Mai mult: la care să nu aibă răspuns pe loc, fără să stea o clipă pe gânduri.

Reflecția, pauza meditativă, dubitația le consideră semne de slăbiciune. A răspunde „Nu știu, trebuie să mă documentez” e de neconceput", a scris Cristian Tudor Popescu în Republica.ro.