Parlamentarii au pe ordinea de zi un nou proiect de lege controversat, care a stârnit reacţii diverse printre constituţionalişti. Deputatul minorităţilor naţionale, Slavoliub Adnagi, a depus un proiect de lege prin care se acordă imunitate sporită judecătorilor CCR. Acesta a primit, săptămâna trecută, aviz favorabil din partea Comisiei Juridice a Camerei Deputaţilor. În acest caz, Senatul este cameră decizională.

Potrivit propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Judecătorii Curţii Constituţionale nu pot fi urmăriţi penal, reţinuţi, arestaţi sau percheziţionaţi sau trimişi în judecată penală decât cu încuviinţarea plenului Curţii Constituţionale, la cererea ministrului Justiţiei, sesizat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”.

Proiectul mai propune ca „Încuviinţarea prevăzută la alineatul precedent se dă cu votul a două treimi din numărul judecătorilor Curţii Constituţionale, după ascultarea judecătorului în cauză”.

Italia, model pentru lege

Fostul preşedinte al Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, a declarat, pentru EVZ, că „e preluată de prin alte legislaţii, aşa e cam peste tot. Trebuia făcută de mult chestia asta, cine ştie, poate era bine. Este sigur modelul italian”.

Pe de altă parte, profesorul în drept constituţional şi fost Avocat al Poporului, Gheorghe Iancu, are altă opinie. „Să decidă plenul Curţii Constituţionale? Dar cum vine asta, el să se voteze ca să fie cercetat sau nu? Italia şi Franţa nu sunt exemple pentru noi. (...) Acolo s-au făcut lucrurile după cum a bătut vântul şi cum au vrut ei. Nu poate plenul să voteze pentru ceea ce nu a numit, este evident”.

Deputatul PSD şi preşedintele Comisiei juridice de la Camera Deputaţilor, Eugen Nicolicea, a subliniat că „punctul meu de vedere a fost exprimat prin vot. Din moment ce am dat vot pozitiv, e şi bună şi oportună. Odată ce au ajuns judecătorii ai CCR, toţi trebuie să aibă aceleaşi drepturi şi obligaţii, ori a se ridica imunitatea cum era până acum, să o ridice cel care te-a propus sau te-a numit, ar fi o deosebire şi o discriminare între judecători, adică pe unul să-i ridice imunitatea preşedintele, că el l-a numit, unul să fie la Camera Deputaţilor şi  unul să fie la Senat. Eu accept ca numirile să fie făcute de către instituţii diferite, dar odată ajunşi judecători, toţi au aceleaşi drepturi şi obligaţii. Dacă ar fi vorba de demitere, atunci poţi să spui că cel care te-a numit te demite, dar fiind vorba de ceva care nu ţine nici de numire, nici de demitere, toţi trebuie să aibă aceleaşi legi.”

 

Problema imparţialităţii judecătorilor

Întrebat de imparţialitatea judecătorilor CCR, dacă aceştia ar putea fi obiectivi când ar decide în legătură cu un coleg, Zegrean a precizat că „da, eu cred că da, de ce nu? Eu cred că de mult trebuia făcută, pentru că este un principiu în lumea asta a Curţilor Constituţionale, cine te-a numit, nu te mai poate revoca. Pentru că scrie şi în Constituţie, că judecătorii sunt inamovibili pe durata mandatului. Atunci, sigur că lucrul acesta trebuie făcut de ei, nu de altcineva. Dacă ei hotărăsc suspendarea preşedintelui sau în consultare la suspendarea preşedintelui şi în alte situaţii foarte complicate, de ce să fie părtinitori când se judecă pe ei?”.

În aceeaşi notă vede şi Nicolicea această chestiune: „Bineînţeles că ar fi imparţiali. CCR-ul nu ridică imunitatea judecătorilor? Şi putem să spunem că CSM nu este imparţial?”

În contrapondere, Gheorghe Iancu a punctat că „nu poate fi imparţial, eventual plenul Camerei care l-a numit poate să facă treaba asta, aşa e logic şi cred că legal. Mai există o simetrie în anumite privinţe în Dreptul Constituţional: cum te-a numit, aşa te şi dă afară.”

„Parchet special”

Se mai propune ca „Pentru infracţiuni săvârşite de judecătorii Curţii, urmărirea penală şi trimiterea în judecată se face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie iar competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”.

 „Aici, vreau să vă spun că nu e nicio problemă. Până la urmă, sunt multe aberaţii în Codul de procedură penală şi în Codul penal, a cărei reformă am făcut-o eu, aştept să se dezbată şi la executarea pedepselor, la 154 din 2013, Legea este o aberaţie totală, pentru că DNA-ul este cel care se duce şi la executarea pedepselor în instanţă”, a spus Iancu pentru EVZ.

El a adăugat că „a fost o ordonanţă, acum doi ani de zile, făcută de Ponta. DNA-ul îşi încheie socotelile în momentul în care a fost cineva condamnat. Trebuie să se ducă Parchetul de pe lângă circumscripţie, că acolo se află locul de deţinere, deci nu se mai duce DNA-ul. De aceea, mie mi se pare normal să îi dăm o competenţă specială numai pentru DNA, cum este corupţia şi toate infracţiunile legate de corupţie, abuz şi aşa mai departe şi să lăsăm Parchetul să se ocupe de executări şi aşa mai departe. Ca urmare, dacă nu este corupţie, de ce ar trebui să se ducă nu ştiu pe unde? Ar trebui să existe un Parchet special pentru Curtea Constituţională, cel General. Acela să se ocupe de tot, de la un capăt la altul, şi la executare şi la condamnare şi aşa mai departe. Nu Parchetul, DNA-ul, sau alte prostii din astea cum sunt legate de corupţie”.