Miercuri, 29 martie 2017, seara, după prezentarea Raportului de către Tudorel Toader, premierul Sorin Grindeanu a transmis prin intermediul Biroului de presă un Comunicat din care cităm:

„Ministrul Justiţiei are autoritatea legală, experienţa profesională şi căderea morală pentru a face această evaluare şi pentru a recomanda măsurile necesare. Premierul a cerut să fie informat constant în legătură cu rezultatele monitorizării continue asupra activităţii procurorilor, pe care a decis să o instituie domnul ministru al Justiţiei. De asemenea, premierul consideră necesar ca autoritatea statului să-şi respecte competenţele constituţionale, pentru ca, pe viitor, astfel de conflicte să fie evitate.” Din cîte se ştie, deşi a criticat anchetarea Guvernului de către DNA, considerînd- o depăşire de atribuţii, ministrul Justiţiei a considerat că nu e oportună revocarea Codruţei Kovesi. După opinia mea – şi care ar putea să surprindă, deşi ea nu exprimă altceva decît nevoia mea de a fi obiectiv cu toată lumea – decizia de a cere revocarea Codruţei Kovesi doar pentru anchetarea OU 13 ar fi nu numai inoportună, dar și incorectă.

În orice moment Codruţa Kovesi ar fi putut invoca două argumente:

1) Aşa cum a arătat chiar Raportul lui Tudorel Toader, în alte două cazuri de constatare a unui conflict constituţional CCR s-a limitat la constatarea conflictului, decizînd că el nu trebuie să se mai repete, fără a cere măsuri împotriva instituţiilor care au creat conflictul (una dintre ele era chiar Parlamentul).

2) Cînd a declanşat ancheta DNA navea de unde să ştie că acţiunea va fi declarată neconstituțională de către CCR.

E drept, CCR s-a bazat pe interpretarea Constituţiei. Da, dar interpretarea Constituţiei nu e o lege definită prin precizie, ca să poţi acuza DNA că a încălcat Constituţia cu bună ştiinţă.

Reacţia lui Sorin Grindeanu de miercuri seara a fost corectă. Ea a corespuns poziţiei anterioare a premierului – cea de afirmare a încrederii în ministrul Justiţiei – şi a sesizat momentul de excepţie pe care l-a constituit aplicarea, în fine, a articolului 132 din Constituţie, care proclamă autoritatea ministrului asupra procurorilor.

Vineri, 31 martie 2017, premierul Sorin Grindeanu s-a sucit în privinţa reacţiei faţă de Raportul lui Tudorel Toader:

„Am anumite semne de întrebare faţă de modul cum a fost prezentat raportul. E o fractură între corpul raportului şi concluzii.”

Nu e prea greu de dibuit că noua reacţie îşi are cauza în autoritatea dictatorială pe care o are Liviu Dragnea asupra lui Sorin Grindeanu.

De această autoritate sau, mai bine zis, de nevoia bolnăvicioasă a lui Liviu Dragnea de a arăta că premierul e doar o pedală la bicicleta sa fără lanţ, am luat cunoştinţă în mai multe rînduri.

Ca, de exemplu, cînd Liviu Dragnea l-a tîrît pe ditamai premierul pînă la Washington pentru a-l pune în situaţia penibilă de a sta la coadă ca să se tragă în poză cu Donald Trump. Sau, ca să dau un alt exemplu, cînd l-a tîrît pe Sorin Grindeanu pînă în Teleorman, punîndu-l în situaţia penibilă de a pescui, deşi el, Sorin Grindeanu n-avea nici un chef. Pentru a arăta Lumii că premierul e birjarul muscal şi el e cucoana care-l împunge cu vîrful umbrelei unde şi cum să mîne caii Guvernului, Liviu Dragnea a pus pe Facebook pozele cu Sorin Grindeanu – pescar amator, fără a-i cere acestuia permisiunea, cum se cuvine în lumea bunelor maniere. Mai mult ca sigur, văzînd că premierul are o poziţie nuanţată în raport cu el faţă de Tudorel Toader, Liviu Dragnea l-a sunat şi i-a poruncit să-l muştruluiască pe ministrul Justiţiei. Și Sorin Grindeanu s-a executat!

Cine mai avea vreo iluzie că Sorin Grindeanu va fi premier-premier şi nu premierul-întrerupător, pe care Liviu Dragnea apasă pentru ca lumina izbucnită în becuri să arate românilor ce tare şi mare e el, mai mult ca sigur şi-a pus-o în cui.

Nouă însă nu asta ni s-a părut cea mai gravă semnificaţie a noii declaraţii a lui Sorin Grindeanu.

Că Liviu Dragnea şi-a permis să se lepede de ministrul Justiţiei mai e de înţeles.

Liviu Dragnea e preşedintele PSD. Tudorel Toader nu e membru PSD, ca să putem spune că Liviu Dragnea îi e şef.

Dar că premierul se leapădă de un ministru al Guvernului, asta chiar că nu mai e de înţeles.

Un principiu constituţional e solidaritatea membrilor Guvernului.

Ce fel de solidaritate e aia dacă însuşi premierul cel care răspunde de activitatea Guvernului se leapădă de un membru al Guvernului?

Un alt efect al acestei lepădări – dacă nu cel mai important – e însă următorul:

Lăsat de izbelişte de premier și de liderii PSD, Tudorel Toader, ministrul Justiţiei, a beneficiat de sprijinul total al Preşedintelui, teoretic adversar al Guvernului PSD.

Miercuri seara, la puțin timp după prezentarea Raportului, preşedintele a pus la cale o întîlnire întîmplătoare cu presa pentru a se putea pronunţa în legătură cu Discursul lui Tudorel Toader.

A avut loc următorul dialog:

„Reporter: Cum vi se pare anunţul ministrului Justiţiei cu faptul că nu cere revocarea şefei DNA, dar în continuare cere o monitorizare atentă a şefiilor DNA, DIICOT?

Klaus Iohannis: Da, mi se pare un lucru foarte bun. Dacă citim cu atenţie Constituţia şi legile în vigoare, citim acolo că Ministerul Public îşi desfăşoară activitatea sub ochiul ministrului Justiţiei, ceea ce e un lucru bun şi chiar mă aştept ca domnul ministru să sprijine Ministerul Public, pe procurorul general, pe procurorul şef DNA, procurorul şef DIICOT ca să-şi îndeplinească mai bine misiunea.

Reporter: Să-i şi monitorizeze, domnule preşedinte, pentru că vorbea domnul Tudorel Toader de acele încălcări grave ale Constituţiei, pe care le-au făcut procurorii şi DNA.

Klaus Iohannis: Cu siguranţă îi va monitoriza. Asta e în fişa postului, cum s-ar spune (…).

Reporter: Domnule preşedinte, asta înseamnă că sunteţi de acord că este nevoie de această monitorizare şi aţi sesizat şi dumneavoastră derapajele procurorilor DNA?

Klaus Iohannis: Nu. Dar dacă ministrul Justiţiei doreşte să monitorizeze, are tot dreptul să o facă”.

Amănunte aflate de mine din redacţii îmi confirmă presupunerea că Klaus Iohannis a ţinut neapărat ca miercuri seara să transmită opiniei publice poziţia sa de sprijinire a ministrului Justiţiei.

A făcut-o, riscînd niţel dezamăgirea fanilor DNA, care şi-au exprimat miercuri seara furia că ministrul a anunţat c-o monitorizează pe Codruţa Kovesi, pentru ei o adevărată blasfemie.

A vrut Klaus Iohannis să-i dea o mînă de ajutor lui Tudorel Toader, lăsat de izbelişte chiar de-ai lui? Nu ştim.

Ştim însă că, spre deosebire de premier și de liderii PSD, Klaus Iohannis a susţinut de la început dreptul ministrului de a-i evalua pe şefii Parchetului.

Vineri, 17 martie 2017, într-o altă conferinţă de presă provocată tot de Klaus Iohannis, dreptul ministrului la evaluare a fost afirmat cu tărie: „Reporter: Dar acum se face evaluare la Ministerul Justiţiei. Miercuri a avut loc o întîlnire cu domnul Augustin Lazăr.

Klaus Iohannis: Da, este foarte bine din cînd în cînd să se facă evaluări. Îi ajută pe cei evaluaţi să lucreze mai bine.”

Ne aflăm în faţa unui paradox. Teoretic, premierul și liderii PSD ar trebui să fie interesaţi în revenirea la normalitate în relaţia ministrul Justiţiei – Minister public.

Întreaga acţiune angajată de Tudorel Toader a avut drept principal efect convingerea românilor că Ministerul Public nu se constituie într-o republică autonomă (a Procurorilor) în statul de drept.

Cu toate acestea, premierul și liderii PSD nu l-au ajutat o clipă pe Tudorel Toader în cutezătoarea sa acţiune de restabilire a autorităţii ministrului asupra Ministerului Public.

Dimpotrivă, după ce l-au lăsat de izbelişte, în final l-au atacat pentru Raport.

Teoretic, Klaus Iohannis n-are nici un interes ca un membru al Guvernului şi prin el Guvernul săşi execute autoritatea asupra DNA şi Parchetului General.

Practic, Klaus Iohannis a arătat că e mai mult decît interesat.

De ce?

Cumva pentru că Tudorel Toader i-a revenit în cadrul unui Pact de coabitare nesemnat Preşedinţiei? Un răspuns ne-ar putea da chiar lepădarea Guvernului şi a PSD de ministrul Justiţiei.

Tudorel Toader a fost criticat de Sorin Grindeanu, de Liviu Dragnea, de liderii PSD, ca şi cum n-ar fi ministrul Justiţiei în Guvernarea PSD-ALDE, ci ministrul Justiţiei în mandatul lui Klaus Iohannis.