Evoluțiile dramatice din ultima vreme - de la criza imigranților, la Brexit și resurecția naționalistă- ridică o întrebare extrem de importantă: va supraviețui Uniunea Europeană?

Dincolo de voința și interesele liderilor, răspunsul stă în votul pe care îl vor da națiunile europene, atât în alegerile din țările lor, cât și la scrutinul pentru Parlamentul European.

Oare succesele din ultima vreme ale partidelor naționaliste și globaliste și masivele proteste de stradă, arată că europenii s-au săturat de UE și vor ca țările lor să-și recapete total sau, măcar parțial, atributele suveranității. Eu cred că o asemenea concluzie e pripită.

Oricât de masive și violente ar fi, protestele de stradă antrenează de obicei o minoritate vocală. La urne, însă, decide majoritatea tăcută. Cel mai la îndemână exemplu este momentul 1968 din Franța. Deși studenții comuniști și anarhiști au paralizat țara, în alegeri de Gaulle a câștigat detașat.

Pe de altă parte, e, însă, evident că Europa se află într-un punct de răscruce și că mase mari de oameni înclină spre soluții radicale de dreapta sau de stânga. O cercetare sociologică serioasă, făcută în zece țări europene, pe un eșantion de 10 000 de persoane, a scos la iveală existența a nu mai puțin de șase „triburi politice”, în funcție de răspunsurile date la trei întrebări majore legate de viitorul Uniunii: UE ar trebui să aibă mai multă sau mai puțină putere?

Imigrația are efecte pozitive sau negative? Statele bogate ar trebui să le ajute pe cele sărace? Cel mai mare “trib politic” este al “europenilor ezitanți”. Acest grup reprezintă 36 la sută din totalul alegătorilor. Ezitanții sunt destul de nehotărâți în ceea ce privește rolul pozitiv sau negativ al Uniunii Europene și nu sunt foarte siguri că vor merge la vot.

Mulți sunt însă preocupați de imigrație și tind să susțină suveranitatea națională mai degrabă decât o și mai mare integrare. Ezitanții sunt răspândiți în toate cele zece țări europene în care s-a făcut studiul (Austria, Belgia, Franța, Germania, Greece, Ungaria, Italia, Polonia, Spania și Marea Britanie) și aparțin tutoror claselor sociale.

Cel de al doilea „trib politic” este al “europenilor mulțumiți”. Ei reprezintă 23 la sută din total. Sunt în general tineri și liberali. Sunt mai degrabă favorabili imigrației. Cred că pot beneficia de avantajele pe care le oferă Uniunea Europeană și cred că înțeleg cum funcționează aceasta. Tocmai de aceea, se declară favorabili unei mai mari integrări. Culmea, ei provin într-o măsură importantă din țări rebele precum Ungaria și Polonia și tind să se afilieze partidelor de stânga.

Deși au cutremurat scena politică europeană în ultimii ani, cei care resping deschis Uniunea Europeană reprezintă, conform sondajului doar 14 la sută din electoratul european. Inamicii Uniunii Europene nu simt că UE le-a adus mari avantaje și cred că așa-zișii tehnocrați de la Bruxelles au prea multă putere.

Sunt foarte supărați pe politicile UE și cei mai mulți resping imigrația. Cea mai mare parte a celor de mai sus sunt austrieci și britanici și locuiesc cu precădere în zona rurală. Pro-Europenii frustrați reprezintă 9 la sută din electorii de pe bătrânul continent. Ei ar vrea o Uniune mai puternică și care să fie condusă după valori progresiste. Nu cred că au beneficiat de pe urma integrării și au sentimente amestecate în privința imigrației.

Frustrații vin cu precădere din Franța, Italia și Belgia și aparțin tuturor grupelor de vârstă.

Cel de al cincilea „trib politic”, rebelii austerității, reprezintă tot 9 la sută. Sunt profund nemulțumiți de politicile Bruxelles-ului. Ar vrea o uniune mai democratică și restituirea puterii către statele naționale.

De asemenea, sunt de părere că statele bogate ar trebui să le ajute pe cele sărace și că toate guvernele trebui să accepte cotele de imigranți. Acest grup este mai bine reprezentat în țările din sud, precum Grecia și Italia, și e format, în mare parte, din persoane de vârstă mijlocie și bătrâni, care locuiesc mai ales în Italia și Spania.

Cel mai mic grup sunt federaliștii. Deși nu reprezintă decât 8 la sută din totalul alegătorilor europeni, ei par să se bucure de cea mai bună reprezentare ăn conducerea Uniunii. Ca și Macron și Merkel, ei visează la la Statele Unite ale Europei. Ei sunt marii câștigători ai globalizării și susțin deschis imigrația.

Tribul e format, cu precădere, din bărbați bogați și cu studii superioare. Desigur, mulți ar putea pune la îndoială modul în care Chatham House și Kantar Public au realizat, în decembrie 2016 și ianurie 2017, acest studiu, mai ales în ceea ce privește întrebările adresate online.

De asemenea, e de presupus că ultimele evoluții (precum protestul „vestelor galbene” declanșat de politicile globaliste și aroganța lui Macron) au mai schimbat raportul de forțe dintre triburile politice. Studiul reușește însă să scoată la lumină un fapt extrem de grav: în vreme ce alegătorii sunt din ce în ce mai divizați cu privire la viitorul Europei, liderii establishmentului afișează poziții radicale și încearcă să forțeze înaintarea pe o cale pe care mulți dintre alegători o resping vehement.

E o alegere riscantă,care ar putea duce la un conflict civil de proporții continentale.