RC Grivița Roșie culegea laurii sportului cu balonul oval, la nivel continental, în 1964. Patru ani mai devreme, trupa din „Parcul Copilului” pierdea finala Cupei Campionilor Europeni.

Într-o vreme în care rugby-ul era practicat mai ales de aristocrați, dar la nivel de amatori, în 1932 s-a născut RC Grivița Roșie. La fel ca în cazul Rapidului, dar zece ani mai târziu, lucrătorii din Atelierele Grivița au pus bazele unei frumoase povești ce avea să fie scrisă în paginile aurii ale sportului cu balonul oval.

„Y”-ul, dușmanul comuniștilor

Peste ani, după ce Comunismul a intrat cu secera și ciocanul pe teritoriul României, tot ce ținea de capitalism avea de suferit. Ca și în cazul îndrăgitului fenomen numit „rugby”, „stânga” a decis ca „y”-ul să fie înlocuit cu „i”, că, deh, era considerat capitalist. Probleme au tot fost în rugby atunci, fiind la un pas să dispară și din cauza faptului că era practicat de burghezi.

Dar, cel care a intervenit în salvarea sa a fost însuși liderul comunist Gheorghe Gheorghiu Dej, fost angajat la Atelierele Grivița. În afara granițelor țării, Grivița Roșie s-a făcut remarcată în 1960, când a jucat finala Cupei Campionilor Europeni, pierdută, însă, în fața britanicilor de la Beziers.

Patru ani mai târziu, grivițenii deveneau în sfârșit campioni ai Europei. Cupa Campionilor Europeni se disputa o dată la doi ani. Britanicii nu se regăseau în competiție, dar francezii intrau direct în finală. Pentru ediția 1964, ultimele două campioane ale țării, Grivița și Steaua, s-au bătut într-un baraj, disputat în două manșe, scor 10-9 și 0-0. Până în finala CCE, grivițenii au dat recital în Maroc, la trupa din Casablanca - echipă ce evolua sub egida Confederației Europene - (scor 27-0), iar în semifinale, la Hanovra (18-0).

Pumnul decisiv al lui Boniface

La 14 iunie 1964, pe stadionul Dinamo, s-a disputat finala Cupei Campionilor Europeni. Grivița Roșie s-a duelat cu puternica trupă franceză Stade Montois (din care făceau parte numeroși componenți ai naționalei din Hexagon), într-un meci crâncen. La scorul de 10-0 pentru ai noștri, centrul francez Andre Boniface l-a lovit voit cu pumnul pe pilierul grivițean Grigoriu, făcându-l K.O. Arbitrul l-a eliminat pe francez, dar acesta a refuzat să părăsească terenul, „cavalerul fluierului” a pus capăt partidei, și rezultatul a fost omologat 10-0 în favoarea românilor. După remarcabilul triumf european, clubul Grivița a fost, în timp, pe punctul de a dispărea, dar dragostea grivițenilor pentru emblemă a dus povestea mai departe. Astăzi, Grivița se regăsește în liga a doua, și are 12 tiluri de campioană a României, fiind a treia cea mai titrată formație din țară, după Dinamo (16) și Steaua (24- record absolut).

Dinamo a repetat performanța în ’67

Epoca frumoasă a rugby-ului românesc s-a scris și cu ajutorul lui Dinamo. „Roș-albii” au dat și ei lovitura în Cupa Campionilor Europeni, mai exact la data de 11 iunie 1967. Atunci, dinamoviștii învingeau cu 18-0 puternica echipă franceză SU Agen (după 0-12 în Hexagon) și aduceau în vitrina clubului cel mai important trofeu al echipelor de club de pe „Bătrânul Continent”, după o finală nebună ce s-a desfășurat pe stadionul central din Complexul Sportiv Dinamo. „Cupa Campionilor era la Grivița, ei urmau să facă un turneu în Franța și intenționau să o ducă echipei Agen. A mers cineva la Grivița, a luat trofeul și la repriza a treia, care a avut loc în holul clubului, l-am avut cu noi. A fost și o recompensă, de 2.500 lei, ceea ce însemna cam de două ori salariul meu”, mărturisea Gheorghe Dragomirescu - singurul jucător român care a cucerit Cupa Campionilor Europeni cu două echipe diferite, RC Grivița și CS Dinamo -, într-un interviu acordat FRR.ro.