Deși Ion Columbeanu își amintea că ascensiunea sa a început în 1959, documentele din Arhiva PCR arată că omul care a rezistat în 16 guverne a fost numit instructor la CC al PMR un an mai târziu, în 1960.

Vestitul Ion Columbeanu, tatăl și mai celebrului Irinel, a tras, potrivit unei legende urbane țesute în jurul lui, vreme de zeci de ani sforile la vârful puterii comu niste și postdecembriste.

Ascensiunea sa a început pe 18 ianuarie 1960 când Secția de de Cadre a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, denumirea de atunci a partidului comunist, a considerat „că din punct de vedere al încrederii politice corespunde” să fie numit „instructor în Direcția Economică a CC al PMR”. Potrivit documentului descoperit de Evenimentul zilei în Arhiva CC a PCR, Ion Columbeanu era la acea dată adjunct al șefului Serviciului Investiții din Direcția generală a prelucrării țițeului Ploiești, fiind de profesie inginer mecanic în utilaj petrolifer.

Comunist de la 19 ani

Născut la 5 februarie 1926 în comuna Căpreni din regiunea Craiova, Ion Columbeanu se trăgea, potrivit documentelor partidului din „țărani săraci”. „În 1940, a absolvit 7 clase elementare în comuna natală, apoi a rămas acasă la părinți. Din 1942 a fost ucenic la Șantierul Naval Constanța, unde a învățat meseria de lăcătuș. Paralel a urmat și Școala serală de ucenici. Până la eliberarea țării nu a făcut parte din organizații politice.

În 1945 a fost primit în UTC și a luat parte la acțiunile conduse de partidul nostru.

În 1946, a plecat la Ploiești și s-a angajat practicant la Rafinăria nr.6. În rafinărie a continuat să ducă activitate pe linie de tineret, iar în iulie 1947 a fost primit în PCR. A fost membru în biroul organizației de bază UTM și a făcut parte din colectivul de agitatori”, se arată în Carcaterizarea Secției de Cadre.

A urmat, la fără frecvență, cursurile școlii medii de petrol.

În 1948 a fost numit maistru operator la instalații, iar în 1949 maistru prim. „Cei care îl cunosc din această perioadă arată că în producție muncea bine și la învățătură era sârguincios. Din 1948 a activat în comitetul ARLUS din întreprindere și a făcut parte din cercul ASIT”.

În 1951 a fost trimis de întreprindere la Institutul de petrol și gaze din București, unde „s-a situat printre studenții fruntași la învățătură și, din primul an, a fost secretar al organizației UTM pe facultate”. A absolvit în vara lui 1956 și a fost repartizat inginer stagiar la Rafinăria nr.7 Brazi. În decembrie, a fost numit inginer metrolog. Din septembrie 1958 și până la momentul în care a fost propus să devină instructor al CC a servit ca adjunct al șefului serviciului investiții.

Exigent față de lipsuri

„Conducerea direcției generale și biroul organizației de bază din instituție apreciază că tov. Ion Columbeanu are o bună pregătire profesională. În întreaga sa activitate a dovedit că este pătruns de dorința de a obține rezultate cât mai bune în muncă.

Este perseverent în rezolvarea problemelor și exigent față de lipsuri. De la venirea sa în direcția generală generală a primit sarcina de director al Universității populare din orașul Ploiești, unde a dus activitate pozitivă. În 1959 a fost ales secretar al organizației de bază, iar în 1960, reales. Se preocupă de îmbogățirea cunoștințelor sale politico-ideologice; fiind înscris la Universitatea serală de marxism-leninism”, notau tovarășii de la Cadre.

Familia, inclusiv socrii și neamurile lor

​

„Despre familie cunoaștem următoarele: părinții au fost țărani săraci, au avut 2 ha. pământ. Tatăl a decedat în 1928, iar mama în 1943. Nu au făcut parte din organizații politice. Are un frate, țăran cu gospodărie mică, membru în întovărășirea agricolă și o soră casnică, căsătorită cu un muncitor. În trecut nu au făcut parte din organizații politice și nici acum nu fac.

Soția lui Columbeanu Ion a fost funcționară, în prezent este casnică. Tatăl ei a fost muncitor sondor, acum pensionar, posedă 0,5 ha. pământ. Mama este casnică. În trecut nu au făcut parte din organizații politice. În prezent, tatăl este membru de partid. Soția are un frate muncitor, membru UTM și o soră țărancă, cu gospodărie mică, căsătorită cu un gestionar la cooperativa din comună. Nu au făcut parte din organizații politice și nici acum nu fac. Celelalte rude sunt țărani muncitori și intelectuali, apropiați regimului nostru”, erau cele cunoscute de partid despre familia celui care avea să fie cunoscut peste decenii ca tatăl lui Iri și socrul Monicăi Columbeanu.

„În ‚59 au avut nevoie de un consilier”

Ion Columbeanu s-a stins din viață la 90 de ani. Într-un interviu pentru Evenimentul zilei, din 9 octombrie 2010, Columbeanu senior a povestit cum de a ajuns să fie eminența cenușie a 16 guverne. Atunci avea 85 de ani și spunea că venise momentul să vorbească.

„Am intrat în guvern în ‚59, după ce am stat un an la Direcția economică a CC al PCR. Direcția asta era mai tare decât chiar guvernul”, începea să depene amintiri fostul demnitar comunist. „În ‚59 au avut nevoie de un consilier al prim-miniștrilor specializat în investiții. M-au ales pe mine.

Trebuie să ai grijă să privești de la proiectare în sus, că noi o să avem grijă să primești 32% din PIB-ul României, mi-a spus cineva mare, nu vă spun cine”, lăsa bătrânul activist să se înțeleagă că ar fi fost vorba de însuși Gheorghiu-Dej. Drept confirmare a completat: „Dacă trăia, voia să dea comunismului o față umană. Ca Tito, pe care îl adula!”.

Nu mai puțin de 16 guverne s-au schimbat la Palatul Victoria, dar Ion Columbeanu a rămas pe poziție. L-a avut șef, în ‚89, pe Dăscălescu, înainte, pe Ilie Verdeț. După Revoluție a stat în umbra lui Roman, Văcăroiu, Ciorbea sau Radu Vasile. Apoi, cineva și-a dat seama că un bătrânel de 74 de ani era de 39 de ani în același scaun. L-au pensionat, deși mai era apt de muncă.