Săptămâna în care salvăm sau dezintegrăm lumea noastră cea de toate zilele. Pulsul planetei

Începe o săptămână importantă astăzi pentru lumea noastră cea de toate zilele pe care o cunoaștem, lumea Occidentală în care ne-am integrat, în UE și NATO, cu o relație puternică transatlantică și cu solidaritatea și coeziunea pe continent și în cadrul UE.

Două sunt evenimentele cruciale în acest caz, este vorba despre summitul NATO de la Bruxelles 10-12 iunie și de întâlnirea Trump-Putin, de după finala Campionatului Mondial de Fotbal din Rusia, pe 16 iulie.

Deja săptămâna anterioară a fost una periculoasă, în care a trecut glonțul pe la urechile conservatorilor și adepților statu quo-ului și lumii bazate pe democrația liberală așa cum o știm. Uniunea Europeană a reușit să alinieze interesele pe tema migranților între conservatorii anti-imigranți și liberalii integraționiști, între statele direct afectate și care amenințau cu veto-ul – Italia, Germania inclusiv – și cele care priveau distant la temă, încercând să îngrădească responsabilitățile la zonele de sosire pe continent a valurilor de refugiați/migranți.

După aceea, am văzut și calmarea apelor în cadrul guvernelor a doi mari actori, totodată și două mari puteri: În Germania, împăcarea și soluția convenită intern între CDU-CSU și personal între Cancelarul Merkel și ministrul său de Interne Seehofer a redus perspectiva dezintegrării coaliției și plecării celor doi, dimpreună, la pensie, cu lansarea unei crize politice majore în Germania. În Marea Britanie, vineri s-au reușit agrementarea pozițiilor din cadrul guvernului cu privire la Brexit și a celor 2-3 opțiuni diverse între membrii Executivului, din care unii amenințau cu retragerea și prăbușirea Premierului May. Marea Britanie rămâne într-un spațiu de liber schimb european și să vedem în ce măsură, în Uniunea Vamală, în anumite limite.

Legea junglei în statul paralel

Vanghelie râde de bucătarul Piedone: Peste patru ani o să candideze la Sectorul 2

În această săptămână, summitul NATO vine într-un moment dificil. Divergențele trans-atlantice s-au acutizat pe dimensiune comercială. Dacă la nivelul încălzirii globale și a acordurilor de liber schimb erau contondențe din perioada electorală 2016, astăzi relația comercială și taxele la oțel și aluminiu au afectat în mod substanțial producătorii de pe continent. Mai mult, perspectiva taxelor pe importurile de mașini în SUA a declanșat criza. Noroc că doamna Merkel a convenit, la presiunea marilor producători germani de mașini, revizuirea prin scădere a taxelor pentru mașinile americane, deschiderea pieței pentru această competiție și negocierea cu Donald Trump pas cu pas a taxelor reciproce introduse.

Deci, perspectiva summitului NATO pare mult mai liniștită astăzi. E adevărat că încă dăinuie fantoma declarațiilor lui Donald Trump în privat, declarații caracterizate de libertinaj politic, cum că NATO nu ar valora mai mult ca NAFTA, că e o afacere proastă pentru SUA și ar putea fi eliminat sau coborât ca nivel de relevanță.

În afara acestor referințe din presă, care citează surse neprecizate, despre opțiunile personale ale lui Donald Trump, exprimate prea direct, atât Casa Albă, cât și Consiliul Național de Securitate al SUA, ca și Pentagonul și Departamentul de Stat au negat aceste afirmații sau perspectiva ca, la summitul NATO, să fie subminată sau, Doamne ferește, ruptă relația transatlantică, sau că SUA s-ar putea retrage sau ar putea dezangaja din spațiul european. Nici referirile la retragerea trupelor din Germania nu se verifică.

Da, probabil că cel mai important punct pe ordinea zilei a summitului NATO va fi cel al contribuțiilor echitabile la efortul de apărare și securitate euro-atlantic. Da, Germania deja a anunțat cursul său de rezolvare a acestei probleme până în 2022. Și alte state vor urma.

De asemenea, o declarație mai picantă și excesiv de voluntară a lui Donald Trump se va mai putea auzi în cadrul summitului, sau în întâlniri oficiale bilaterale sau private. Însă Statele Unite vor menține direcția de continuitate și sensul consecvent al relației din cadrul NATO și al relevanței Alianței și aliaților săi.

Despre al doilea eveniment, summitul Trump-Putin de la Helsinki, s-au auzit din nou multe despre perspectiva unui Mare Târg ruso-american pe seama terților. Speculațiile au fost întărite de afirmații nepotrivite din nou ale Președintelui Trump, care a refuzat să condamne anexarea Crimeei.

Din contra, a lăsat să planeze ambiguitatea, inclusiv prin consilierul său pe securitate națională, vizând perspectiva recunoașterii apartenenței Crimeei la Ucraina sau recunoașterea anexării sale la Rusia. Și aici, impactul a fost atât de puternic și de nociv încât Casa Albă însăși a găsit cu cale să iasă într-o declarație publică formală, marcând faptul că SUA nu recunoaște anexarea Crimeei, din contra, și că sancțiunile continuă. De altfel, aceste poziționări au fost dublate pas cu pas de noi sancțiuni, noi poziționări pentru a marca, înainte de începutul summitului, că cele prognozate și răspândite în primul rând de către propaganda Kremlinului, nu vor avea loc.

Întâlnirea Trump-Putin va avea 3 teme majore: Siria, Ucraina/Crimeea, Iran. Pe lângă acestea multe altele specifice, de la Orientul Mijlociu la disputele sectare până la rivalitățile comerciale sino-americane. Însă dincolo de ce vrea și nu vrea Președintele Trump, de ce face sau ce spune acesta, Statele Unite, prin toate instituțiile sale, ne comunică explicit faptul că relația transatlantică e crucială, de primă importanță pentru SUA, și nu va fi tulburată, trupele nu se retrag, din contra, se întărește și mai mult flancul Estic, că americanii se consolidează pe continent, cu precădere în spațiul estic și alături de partenerii NATO din Georgia și Ucraina.