Suntem la al treilea episod din serialul nostru, deschis de dezvăluirile pe care generalul SIE Cornel Biriș le-a făcut în interviul acordat generalului Petru Neghiu, pentru Revista Periscop, publicație a Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Serviciul de Informații Externe. În primul episod, ne-am familiarizat cu conținutul noțiunii de ofițer-„fantomă”, așa cum este el definit în activitatea de spionaj. Am înțeles, astfel, că „fantoma” este cel mai prețios și eficient capital al unui serviciu de informații externe. „Ofițerul deplin conspirat” sau „fantoma”, așa cum i se mai spune, este ofițerul de informații externe trimis, de cele mai multe ori sub o identitate fabricată, într-o țară străină, în vederea desfășurării de operațiuni de spionaj în medii imposibil de penetrat prin modalitățile clasice, așa după cum am arătat în primul episod.

Explicațiile le-am primit de la cea mai competentă persoană în materie, generalul Cornel Biriș, ofițerul de informații externe care, timp de peste 30 de ani, și-a desfășurat activitatea numai în cadrul Brigăzii „U” („Fantome”), iar când a trecut în rezervă, în anul 2002, era șeful acestei unități. Întreaga sa activitate a fost legată direct de pregătirea și dirijarea ofițerilor deplin conspirați, a „fantomelor”, precum și a ofițerilor care recrutau, instruiau și țineau în legătură „fantome”. În al doilea episod, am extras din interviul generalului Cornel Biriș o chestiune absolut incendiară, o analiză a sa asupra unor aspecte importante din cartea „Ultimul curier ilegal - Memoriile unui spion român”, scrisă și publicată de către Cornel Nemeți, fost ofițer în cadrul Unității „Fantome”. Aceste aspecte sunt analizate de general prin prisma unor date și informații certe despre activitatea colonelului Cornel Nemeți, pe care generalul Cornel Biriș le cunoaște direct, din lunga perioadă cât cei doi au fost ofițeri ai aceleiași unități „Fantome” din compunerea serviciului românesc de spionaj. Aceste informații devoalate de general în episodul anterior sunt extraordinar de grave, ele se referă la prezența colonelului Cornel Nemeți în istoria a cel puțin o tentativă de asasinat și a actului terorist de la postul de radio Europa Liberă, de la începutul anului 1981. Peste toate, opinia exprimată de generalul Cornel Biriș despre acest volum de memorii este că în el se fac „publice nu numai informații, dar și documente cu grad înalt de secretizare” și, totodată, își exprimă stupefacția cu privire la faptul că procurorii militari nu au fost sesizați de șefi i SIE. În episodul de astăzi, vom încerca să facem o analiză sumară, pe cât ne permite spațiul, asupra unor fragmente din volumul de memorii menționat care acum, după dezvăluirile generalului Cornel Biriș, apar într-o cu totul altă lumină.

Așa cum am arătat deja în episodul anterior, după trădarea și fuga la americani a fostului adjunct al șefului  Departamentului de Informaţii Externe, generalul Ion Mihai Pacepa, de la începutul verii anului 1978, precum și după numeroase alte dezertări ale unor ofițeri de informații, Nicolae Ceaușescu, la propunerea generalului Nicolae Pleșiță, a  hotărât lichidarea fizică a acestora.

Unitatea de asasini

Astfel, la începutul anului 1981, așa cum am arătat și în episodul anterior, a fost înființată UM 0544/R, formațiune încadrată cu ofițeri care aveau drept misiune principală depistarea și pedepsirea cu moartea a defectorilor din sistemul de informații externe românesc. Unitatea a fost comandată, încă de la înființare, de lt. col. Nica Sergiu și a fost dotată cu mijloace specifice asasinatelor de tip mafiot: pistoale cu surdină, puști cu lunetă, bombe cu declanșare controlată, otrăvuri, etc.

Potrivit relatărilor din propriul său volum de memorii, ofițerul curier ilegal, Cornel Nemeți a fost cooptat în această unitate, încă de la începutul înființării ei. Altfel spus, declară fără să-l întrebe nimeni că a făcut parte, din prima clipă, din unitatea „Lichidări”, că a fost unul din cei 12-14 ofițeri care aveau misiunea de a omorî oameni, români aflați pe meleaguri străine:

„Într-adevăr, după ce am ajuns la sediul unității, mr. Rareș  mi-a comunicat oficial că începând cu data de  1 martie(n.r. 1981) am fost mutat la o formațiune nou înființată, UM 0544/R, condusă de lt. col  Nica Sergiu și Laibacher(n.r. poreclă batjocoritoare, pusă de Nemeți lt. col Ion Diaconescu, nume de serviciu, Ion Panduru). Era o formațiune compusă din  din cca. 12 ofițeri, cu o conducere bicefală, deoarece lt. col Panduru  își păstra funcția de șef al UM 0102, dar ocupa și postul de locțiitor al lt. col Nica Sergiu!”(pg. 160)

Bomba de la Europa Liberă

Este ridicol, cred, să ne întrebăm ce avea de făcut un ofițer din compunerea unității de killeri a spionajului românesc. Ce altceva, decât să atenteze la viața unor oameni? Dacă în volumul său de memorii, Cornel Nemeți recunoaște indirect, în fața colegilor de la „Fantome” a recunoscut direct, cu mândrie chiar, că el a fost autorul atentatului cu bombă de la Europa Liberă.

În acest sens, mărturia din interviu a generalului Cornel Biriș este edificatoare: „În mai multe rânduri, aflându-se într-o plăcută dispoziție bahică, (n.r. Cornel Nemeți)a relatat în fața mai multor colegi că el ar fi plasat bomba la postul de radio amintit. A precizat în aceleași ocazii că „doar nu eram prost să sar gardul ca să ajung la clădirea unde se afla secția română a postului, așa că am plasat rucsacul lângă clădirea aflată aproape de gard“, acolo unde de fapt era situată secția în limba cehă.”  

Leana ordona și ea asasinate!

Două pagini mai departe, Cornel Nemeți scrie că „UM 0544/R s-a înființat la inițiativa gl. Pleșiță și avea ca sarcină principală identificarea, lucrarea și tragerea la răspundere a foștilor ofițeri declarați trădători, conform sentințelor judecătorești de condamnare. Ordinul care prevedea înființarea unității nu menționa motivul creării acestei formațiuni și sarcinile sale, el precizând  că “începând cu data de 1.03.1981  se înființează formațiunea “R”, parte componentă a UM 0544. Competența și sarcinile acestei  formațiuni vor fi prevăzute în instrucțiile de aplicare a ordinului de mai sus și prin schema de organizare aprobată. Din cele două documente menționate mai sus nu s-a prelucrat decât ultimul. Competența și sarcinile formațiunii trebuia să le deducem singuri din ordinele și indicațiile primite ulterior.” (pg. 161-162)

Hm! Ajunși aici, la indicativul „R” al unității de lichidat oameni, am râde, dacă nu ar fi vorba despre vieți omenești. Când pe Elena Ceaușescu o apucau isteriile din cauza vreunui vorbitor de la Europa Liberă, a vreunui dizident care îi arunca în derizoriu și ridicol pe Ceaușești în general, sau pe ea, în special, urla desfigurată: „Să i-l dați pe Radu!” Pe „Radu”, adică pe „R”, adică, să fie imediat trimisă o echipă de killeri de la 0544/R, care să liniștească guralivul pe veci.

Un pasaj important!

Să zăbovim și asupra acestui pasaj din carte: „Celelalte formațiuni ale UM 0544 au primit ordinul de a trimite noii unități înființate toate materialele pe care le dețineau cu privire la foștii ofițeri din aparatul central sau special, această ultimă variantă fiind valabilă doar pentru cele trei unități speciale 0101, 0102 și 0103(n.r. unitățile de „fantome”) - aflați în postura de trădători, dezertori sau fugari, condamnați sau nu printr-o hotărâre judecătorească.” (pg. 161-162)

Tradus pe înțelesul celor care nu se ocupă cu omorât lumea, pasajul de mai sus explică cum s-a format baza de date privind pe toți cei considerați trădători.  Aceasta trebuia să conțină date în măsură să ducă la identificarea lor - domiciliu în străinătate, membri de familie, locuri de muncă, locuri frecventate, trasee de deplasare, anturaj, etc. În final, pe baza acestor date, se întocmea un plan de măsuri, care cuprindea acțiunile care urmau să se întreprindă pentru stabilirea exactă a locului unde se află „ținta” și modul de acțiune, adică, de lichidare.

Pregătirea killerilor Securității

 Greu de înțeles ce o fi fost în capul curierului ilegal Cornel Nemeți, atunci când a pus pe hârtie rândurile de mai jos și le-a  mai și publicat! În ele povestește clar, cum și înainte de a fi fost cooptat în echipa de ucigași a Unității „Fantome”, mai făcuse parte din încă una, tot de ucigași, destinată asasinării generalului dezertor Ion Mihai Pacepa. Cu acea ocazie a învățat să opereze cu explozivi și să confecționeze colete ucigașe. Din nou, dacă nu ar fi vorba despre vieți de oameni, ar fi de râs: se pare că cine îl întâlnea pe acest ofițer pe holurile clădirilor care adăposteau spionajul românesc, îi propunea să-l facă criminal, să-l pregătească cât mai performant pentru a omorî oameni. Nu rezultă că ar fi refuzat vreodată propunerile de a deveni asasin, așa cum au făcut-o mulți ofițeri de informații externe, spre cinstea lor, chiar cu riscul de a fi trecuți în rezervă.

„Imediat după înfiinţarea UM 0544/R, am început o activitate de pregătire în arte marţiale, dar după câteva săptămâni s-a renunţat la aceste antrenamente din cauza programului de lucru prea încărcat. Această activitate de pregătire fizică mi-a amintit faptul că la puţin timp după dezertarea lui Pacepa s-a format un colectiv de ofiţeri însărcinat cu prinderea şi, de ce nu, pedepsirea celui de mai sus. în această echipă de comando am fost inclus şi eu, iar circa două luni am fost supus unui program intens de pregătire fizică la USLA unde, sub îndrumarea şi supravegherea a patru instructori, am luat lecţii de judo, karate şi arte marţiale. Paralel cu activitatea de pregătire fizică, împreună cu Tunaru - ofiţerul instructor cu pregătirea militară din Centrală - mi-am împrospătat cunoştinţele de genistică, de folosirea explozivilor clasici şi artizanali, am învăţat tehnica confecţionării de colete explozive etc. Acţiunea pentru care am efectuat această pregătire nu s-a mai executat şi de aceea nu am ajuns să-i cunosc pe ceilalţi ofiţeri cooptaţi în această echipă, cu excepţia unuia căruia îi succedam la sala de antrenament.” (pg. 163)

Acțiunea „nu s-a mai executat”, din lipsă de posibilități informative. Mai pe înțeles, nu s-a putut afla unde îl ținea CIA ascuns pe generalul Ion Mihai Pacepa.

Autodenunț memorialistico-literar

Un alt fragment de importanță majoră din cartea la care ne referim, se constituie într-un veritabil autodenunț cu privire la o faptă de o gravitate excepțională, de natura juridică imprescriptibilă: un atentat de tip terorist! Să vedem, mai întâi fragmentul, să facem câteva coroborări, după care vom trage o concluzie.

„În ianuarie 1982 am executat o misiune în străinătate care nu a obținut rezultatul scontat, deși nici până astăzi nu cunosc cu exactitate finalul concret al acesteia. La câteva zile după înapoierea mea în țară, Pleșiță a venit la sediul din Splaiul Independenței și m-a chemat  la el. De față cu Laibacher(n.r. Diaconescu-Panduru) i-am raportat modul în care mi-am executat sarcinile din  ordinul de misiune, la care generalul a insistat să afle dacă într-o anumită privință nu aveam ordin expres pentru  a proceda într-un anume fel. Am susținut că modul de acțiune a fost lăsat la aprecierea mea, ținând cont de circumstanțele de la fața locului și de rezultatele experimentului efectuat în țară. Laibacher m-a contrazis, susținând că misiunea nu  reușit în totalitate  deoarece  nu am respectat ordinul dat la plecarea din țară!  În acest moment, Pleșiță a strigat  pe un ton  amenințător:

- Dacă nu a respectat ordinul primit la plecarea în misiune, să fie dat afară din aparat!

În aceste circumstanțe am cerut generalului să fie întrebat  și lt. col Nica, cel care m-a instruit la plecarea în misiune. Fiind un om de cuvînt și integru, calități care-i lipseau lui Laibacher, acesta a recunoscut că cele susținute de mine erau adevărate și astfel m-a salvat de furia lui Pleșiță!

După câteva eșecuri datorate în principal mijloacelor tehnice fabricate  de unitatea T din cadrul UM 0544, prin luna martie 1982, în prezența mea și a lui Laibacher, Pleșiță a exclamat plin de furie:

- I-am spus eu acelui căcat în ploaie de Stoleru – acesta era șeful unității T – că dacă mai avem un singur eșec cu ceea ce produce el  îi dau un șut în cur, cu toate pilele care l-au adus în București și l-au pus șef de unitate!” (pg. 166)

Fabrica de bombe

Deci, „în ianuarie 1982”, curierul ilegal al „Fantomelor” și totodată killer în comandoul de ucigași constituiți în UM 0544/R, a executat o misiune în străinătate care nu a obținut rezultatul scontat, „misiunea nu  reușit în totalitate”. Mai departe, aflăm tot de la el că eșecul nu a fost imputabil lui, ci carențelor dovedite de mijloacele tehnice fabricate  de Unitatea „T” din cadrul UM 0544, folosite în realizarea misiunii. Bun! Să vedem, acum, care ar putea fi „mijlocul tehnic” folosit în executarea misiunii ordonate, fabricat de Unitatea „T” din cauza căruia „misiunea nu  reușit în totalitate”. Ne spune tot Cornel Nemeți, după doar o pagină:

„Responsabilitatea fabricării unor astfel de mijloace revenea unității T (adică tehnice) situată în București pe  bd 1 Mai, în apropierea  intersecției cu bd. Banu Manta. Șeful acestei unități era col. Stoleru, provenit din cadrele armatei și numit în funcție cu ajutorul pilelor pe care le avea la nivelul conducerii partidului, printre care se   număra și Emil Bobu, fost ministru de interne. Cert este faptul că acest colectiv de specialiști format din electroniști, chimiști, fizicieni etc. dispunea numai de fantezie, lipsindu-i în totalitate simțul practic. Când mă refer la fantezie să nu credeți cumva că acesta a proiectat vreo armă laser sau vreun gadget cu telecomandă la mare distanță sau vreun tip sofisticat de umbrelă bulgărească!

Nu, nici vorbă de așa ceva! A proiectat, de exemplu, o bombă artizanală cu pendul care se atașa sub autoturism cu ajutorul unor magneți. După fixarea jucăriei, manipulatorul trebuia să deblocheze pendulul și să-l potrivească la mijlocul scalei.  Atingerea pendulului de una din marginile fantei declanșa deblocarea capsei electrice și apoi explozia materialului sintetic Semtex. Eram de față când, în toamna anului 1981, i s-a prezentat lui Pleșiță această „mare realizare” a ingeniozității specialiștilor de la T.”(pg. 167)

Doctorul-fantomă

Minunat! Am aflat! Deci, „mijlocul tehnic” din cauza căruia „misiunea nu  reușit în totalitate” era o bombă. Se vedem acum, dacă „în ianuarie 1982” - atunci când Cornel Nemeți povestește că „a executat o misiune în străinătate care nu a obținut rezultatul scontat”, din cauză că, am văzut mai sus, nu i-a mers bomba cum trebuie - vreunei  „fantome” i s-a întâmplat ceva neplăcut. Ne răspunde tot Cornel Nemeți în volumul său de memorii și ne confirmă procurorul militar Dan Voinea. Să vedem cum!

În cartea sa, Cornel Nemeți relatează despre un anume medic, Șerban Ion, conspirat în „fantoma” „Voinea”, trimis în Elveția, învinuit de trădare și trecut pe „lista de așteptare” în vederea lichidării.

„Șerban Ion. Născut în București la 01.09.1933, este fiul lui Ioan și Elena. A urmat Facultatea de Medicină  în orașul natal, iar la  terminarea acesteia a  fost încadrat în Ministerul de Interne, fiind repartizat la fosta Direcție Regională Iași ca medic militar.

La mijlocul anilor 60, dr. Șerban Ion a fost cunoscut de către un ofițer instructor din brigada U care l-a selecționat și luat în verificare pentru a fi folosit pe specificul muncii acestei unități. (...) Dr. Șerban a plecat în țara cantoanelor “în  misiune” în anul 1968. (...) Constatându-se, în sfârșit,  lipsa calității pentru munca informativă a acestui ofițer special, s-a renunțat la ideea folosirii lui. (...) În fața acestei situații, Centrala i-a ordonat încă din prin 1977 lui Șerban Ion, conspirativ  Voicu, să-și facă bagajele pentru a reveni în țară.  După fuga lui Pacepa, ordinul de mai sus a devenit imperativ, dar ofițerul a refuzat să-l execute. În aceste circumstanțe,  dr. Șerban Ion  a fost trecut în rezervă.”

Fantomă aruncată în aer

Doctorul Șerban Ion, conspirativ Voicu, este, așadar, „fantoma” căreia i s-a întâmplat ceva destul de neplăcut: a sărit cu mașina în aer! Iar asta s-a petrecut exact „în ianuarie 1982”, atunci când Cornel Nemeți povestește în carte că „a executat o misiune în străinătate care nu a obținut rezultatul scontat”. Nu a murit nici el și nici soția sa, dar a ramas infirm. Cei doi soți nu au murit, așa cum era planul, pentru că „mijlocul tehnic” construit de „acel căcat în ploaie de Stoleru” a provocat un „eșec cu ceea ce producea el” și, cel mai probabil, a pus prea puțină încărcătură explozivă în dispozitivul ucigaș. De aici și necazul că misiunea nu a avut rezultatul scontat. Asta o știm din rechizitoriul procurorului militar, general-maior Dan Voinea, cu privire la Dosarul „Ion Şerban”. Potrivit jurnalistului Ovidiu Ohanesian, în rechizitoriu, procurorul precizează foarte clar că în „23.01.1982, Şerban Ion, azilant în Elveţia, a mers cu soţia sa la Geneva şi a parcat maşina lângă Hotelul Beau Rivage. După aproximativ 2 ore, în jurul orelor 17,00, cei doi s-au urcat în maşină şi după ce s-au pus în mişcare, o puternică explozie în podea i-a rănit grav pe cei doi. Urmare acestui atentat, autorităţile judiciare elveţiene, au deschis o anchetă.”

În concluzie, curierul ilegal Cornel Nemeți ar avea multe explicații de dat în fața unui procuror militar, în măsură să scoată la lumină adevărul despre niște acte teroriste deosebit de grave, cum spuneam mai sus, de natură juridică imprescriptibilă, care au pătat obrazul României. Ambele acte teroriste, și atentatul de la „Europa Liberă”, și cel împotriva medicului Ion Șerban, au fost intens mediatizate de presa internațională.