Există fără îndoială o vârstă a Cannes-ului, devenit septuagenar, dar există și un Cannes al vârstelor. Al vârstelor filmelor, dar, desigur, și a autorilor. „Cannes Classics” ne poartă prin istoria capodoperelor, a titlurilor înscrise în panteonul cinematografiei mondiale. În acest an, capitolul este destul de consistent.

Fiecare ediție poate fi astfel privită și ca o etalare a expresivității prin raportare la experiența profesională și de viață a autorilor. Distanța poate fi măsurată în fel și chip.

Cum s-ar raporta un aproape imberb participant de la Atelier, să zicem, cu un clasic în viață pe nume Jean-Luc Godard? De aceea și consider că este de interes să vedem ce teme intră în preferințele celor mai tineri?

Spre a contura un răspuns, fără ambiția de a-l găsi, am încercat să intrăm în topul de subiecte aflate „pe rol” în 2018 la secțiunea Cinéfondation, unde avem și noi un titlu. Sunt aici 17 filme, dispuse pe patru programe, așa încât fiecare calup să acopere timpul de proiecție al unui lungmetraj. Descoperim astfel o preocupare comună a acestor tineri, unii sub treizeci de ani, alții fără să fi ajuns la patruzeci.

Filmele lor, nu cred să fie vreo excepție, provin din școală, ca lucrări de licență, de master. Ele poartă girul unor instituții de profil din New York, Lodz, Roma, Shanghai, San Francisco, Paris(FEMIS), Moscova, Buenos Aires, Londra, Mexico și, fără a fi ultima, București (U.N.A.T. C.).

România, în cărți la secțiunea Cinéfondation

Filmul românesc „Albastru și roșu, în proporții egale”, semnat de Giorgiana Moldoveanu (născută în 1982), se înscrie perfect în dinamica unor interogații menite să construiască imaginea identității afective.

Doi soți, Ștefan și Cristina, nu reușesc să aibă un copil în ciuda încercărilor repetate, disperate, a tratamentelor reluate. Ana, prietena lui Ștefan, acceptă să devină mamă purtătoare. Relația ei cu bărbatul comportă semnificații mai adânci. Ștefan declară a-și dori un copil numai al lor, dar se hotărăște prea târziu. Sarcina e deja în dezvoltare. Iubirea lor pare nespusă, nerostită, dar este cu atât mai tulbutătoare. Filmul este construit din elipse suple, rafinate, fără exces de dialog ori de acțiune. Are și o doză bine temperată de mister.

Văd în Giorgiana Moldoveanu îndreptățita câștigătoare a unuia dintre premiile secțiunii, iar dacă juriul lui Bertrand Bonello nu i-l va atribui, cu siguranță tânăra cineastă poate fi considerată una din descoperile acestei ediții.

Regizoarea știe nu doar să povestească modern și să cultive ambiguitatea, dar se dovedește și o bună îndrumătoare a actorilor. Ei sunt într-adevăr remarcabili: Miruna Blidariu (Ana), Bogdan Albulescu(Ștefan), Florentina Tilea (Cristina).