Sfântul Benedict s-a născut în anul 480 în provincia italiană Nursia. Este tuns în monahism de un călugăr pe nume Roman și apoi se retrage într-o peșteră timp de trei ani.
Sfântul Benedict avea duhul înainte-vederii, al vindecării, al scoaterii demonilor, al învierii morților și putea să apară altora la mari distanțe sau în vis. Odată, a văzut cu duhul că paharul de vin pus înaintea sa avea otravă. Când a făcut cruce deasupra, paharul s-a spart în bucăți. A întemeiat 12 mă- năstiri în care a așezat câte 12 monahi și este fondatorul rânduielii „benedictine”. Și-a profețit sfârșitul cu șase zile înainte de a muri, a poruncit să i se deschidă groapa, a chemat obștea mănăstirii, a povățuit-o și apoi și-a dat duhul. Viața sa a fost scrisă de Sfântul Grigorie Dialogul după mărturiile a patru ucenici ai lui Benedict.