Războiul din Transnistria a început în noaptea de 1 spre 2 martie 1992, când detaşamente ale cazacilor au atacat secţia de poliţie din Dubăsari şi au luat ostatici 32 de poliţişti şi doi stagiari,
Războiul s-a purtat între forţele loiale Chişinăului şi separatiştii sprijiniţi de Armata a 14-a a Federaţiei Ruse. După câteva luni de lupte, conflictul a devenit unul îngheţat, iar încercările de a-l reglementa au eşuat până acum, astfel încât Transnistria rămâne în afara controlului guvernului central, iar forţe ruseşti sunt staţionate în continuare pe teritoriul Republicii Moldova.
“A fost un război în toată regula, cu implicarea armamentului greu, armata rusească, Armata a 14-a. Eram atunci ministru de interne şi nu prea aveam armament, nu aveam muniţie, nu eram pregătiţi pentru război şi eu am făcut tot posibilul şi imposibilul, am creat un stat major militar pe Ministerul de Interne; sediile de poliţie care erau acolo, cât de cât, să le protejăm, să le păstrăm efectivul”, a declarat vineri, pentru Radio Chișinău, generalul Ion Costaş, ministru al afacerilor interne al Republicii Moldova în acea perioadă.
La războiul din 1992 au luat parte aproximativ 30.000 de persoane, militari, poliţişti şi voluntari, 287 dintre aceştia şi-au pierdut viaţa, iar zeci de persoane sunt date disparute până astăzi. Războiul s-a încheiat oficial la 21 iulie 1992, când preşedinţii Rusiei, Boris Elţân, şi al Republicii Moldova, Mircea Snegur, au semnat la Moscova acordul de încetare a focului. Armata rusă nu s-a retras însă din stânga Nistrului nici până astăzi, aşa cum urma să o facă potrivit angajamentelor asumate.
Recomandările noastre
