Social
Urmașii lui Hitler din America. Strania poveste a fiului lui Alois, fratele conducătorului Germaniei naziste
Bărbatul şi-a ţinut secretă identitatea până în ziua morţii. Niciunul dintre vecinii lui din Patchogue, statul Long Island, nu a bănuit măcar că William Stuart Houston era, în realitate, William Hitler și nici că unchiul lui fusese conducătorul Germaniei naziste. Adevărul a ieşit la iveală doar la mult timp după moartea lui William, survenită în 1987. Au rămas însă multe enigme nerezolvate, enigme pe care fiii acestuia, dintre care trei sunt încă în viaţă şi locuiesc în America, nu au reuşit să le elucideze. Povestea completă o puteți citi în continuare, dar și regăsi în volumul istoric Când Hitler a luat cocaină și Lenin și-a pierdut creierul. Din culisele istoriei (Editura Corint, 2019)
Bărbatul şi-a ţinut secretă identitatea până în ziua morţii. Niciunul dintre vecinii lui din Patchogue, statul Long Island, nu a bănuit măcar că William Stuart Houston era, în realitate, William Hitler și nici că unchiul lui fusese conducătorul Germaniei naziste. Adevărul a ieşit la iveală doar la mult timp după moartea lui William, survenită în 1987. Au rămas însă multe enigme nerezolvate, enigme pe care fiii acestuia, dintre care trei sunt încă în viaţă şi locuiesc în America, nu au reuşit să le elucideze. Povestea lui William începe în Liverpool-ul epocii eduardiene, unde fratele vitreg al lui Hitler, Alois, se mutase în anul 1911. Alois Hitler s-a căsătorit cu Bridgit Dowling, iubita lui de origine irlandeză, care, în scurtă vreme, a rămas însărcinată. Când a venit pe lume micuţul William, vecinii i-au zis Paddy* Hitler. Alois şi-a abandonat soţia şi copilul în 1914 şi s-a întors în Germania. Avea să treacă un deceniu până să reia legătura cu Bridgit, moment în care o roagă să-i îngăduie lui William să vină în Germania. William i-a făcut o scurtă vizită tatălui său în 1929, după care, patru ani mai târziu, s-a întors şi a rămas cu el o perioadă mai lungă. Unchiul lui era deja cancelar al Germaniei, lucru de care William spera să poată profita. La început, Hitler i-a făcut rost de o slujbă temporară la o bancă. Curând după aceea, l-a ajutat să se angajeze la o fabrică de automobile, dar William a urât din tot sufletul noua sa muncă. Şi-a implorat în repetate rânduri unchiul să-i găsească un post mai bun, însă Hitler a refuzat să-i mai acorde vreun sprijin. Mai mult chiar, din ordinul său, William şi-a pierdut locul de muncă, fiind acuzat că încercase să vândă maşini în beneficiu personal. William a continuat să se întâlnească ocazional cu Hitler, însă acesta nu mai era unchiul binevoitor de altădată. „Nu voi uita niciodată când a trimis ultima oară după mine”, scria el. „Când am ajuns, a fost cuprins de o furie turbată. Umbla de colo, colo, fluturând biciuşca din piele de cal, [...] mi-a azvârlit tot soiul de insulte, de parcă ţinea un discurs politic. Brutalitatea pe care mi-a arătat-o în ziua aceea m-a făcut să mă tem pentru integritatea mea fizică.” Tânărul şi-a dat seama că venise vremea să părăsească Germania. În februarie 1939, s-a îmbarcat pe un vapor care l-a dus în Statele Unite ale Americii. Când a izbucnit războiul, William a ținut o serie de prelegeri în care denunţa stilul de viaţă extravagant al unchiului-Führer. „Departe de a dispreţui risipa”, le spunea el ascultătorilor, „s-a înconjurat de un lux cum nu au visat nici împăraţii Germaniei. Ca să-şi decoreze noua cancelarie de la Berlin, niciun muzeu nu a scăpat nejefuit de covoare, tapiserii şi tablouri de inestimabilă valoare.”
Când America a intrat în război, William i-a scris preşedintelui Roosevelt, cu rugămintea de a-i permite să se înroleze în armata SUA. Scrisoarea a fost trimisă celor de la FBI, care i-au dat undă verde. Potrivit unui ziar, ofiţerul de la biroul de recrutare i-ar fi spus: „Mă bucur să te văd, Hitler. Numele meu e Hess.” După război, William a deschis un laborator medical care făcea analize de sânge pentru spitale. Când au început procesele de la Nürnberg, a făcut tot ce i-a stat în putinţă să o rupă cu trecutul. Şi-a schimbat numele din William Hitler în William Stuart Houston şi s-a stabilit împreună cu soţia în Long Island. Cei doi au avut împreună patru fii. William a murit în 1987 şi a fost pus în acelaşi mormânt cu mama lui. Povestea s-ar fi putut încheia aici dacă nu ar fi existat un ziarist american pe nume David Gardner, care s-a apucat să facă cercetări asupra familiei Führerului. Gardner a aflat în cele din urmă strania poveste a lui William Hitler şi a descoperit că membri ai clanului Hitler trăiau bine mersi în America. Familia pretinde că William l-a urât toată viaţa pe Hitler, invocând cu mândrie atitudinea ireproșabilă adoptată de acesta în timpul războiului, când a luptat contra Germaniei naziste. Persistă totuşi două enigme. Prima: de ce şi-a ales William Hitler tocmai numele de Stuart Houston, unul izbitor de apropiat de cel al lui Houston
Rudolf Hess (1894–1987) a fost mâna dreaptă a lui Adolf Hitler din 1933 până în 1941, când a plecat într-o misterioasă misiune solitară în Marea Britanie, pare-se ca să le facă englezilor o ofertă de pace. Ce s-a întâmplat apoi cu el este un mister încă şi mai mare, fiul acestuia, Wolf Rüdiger Hess, fiind convins că omul care a murit în 1987 în închisoarea Spandau nu era tatăl lui (n. tr.).
Stewart Chamberlain, scriitorul antisemit atât de iubit de Adolf Hitler? A doua: de ce i-a dat celui mai mare dintre fii lui, Alexander, şi numele de Adolf?
Recomandările noastre
