Într-o pastorală transmisă cu ocazia Duminicii Ortodoxiei, Sfântul Sinod trage un semnal de alarmă față de pericolele din „era videocrației”.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române atrage atenția că în „era videocrației” prin intermediul rețelelor de socializare se nasc tendințe idolatre, narcisiste, sărăceşte comuniunea dintre oameni, iar persoana umană nu este prețuită la adevărata ei valoare de icoană sau chip al lui Dumnezeu.

În Pastorala transmisă cu ocazia Duminicii Ortodoxiei, de peste două zile, sinodalii semnalează: „cu cât suntem invadaţi de mai multe imagini trecătoare, fugitive, cu atât sărăceşte conţinutul comunicării, al comuniunii dintre oameni”.

În Duminica în care este serbată proclamarea oficială și definitivă a cultului Sfintelor Icoane din 11 martie 843, ierarhii români insistă asupra rolului și efectelor vizualului și imaginii: „Totul devine imagine a materialului limitat și efemer, adică ne «informăm văzând», fără să mai realizăm că «imaginile pot înşela mai mult decât cuvintele» şi că «pentru omul văzător (şi numai atât) nevăzutul nu există»”.

„De aici începe să se nască idolatria”

„De aceea, o imagine proprie, o fotografie a sinelui devine pentru mine un idol: o postez pe toate reţelele de socializare, aştept cu nerăbdare să fie cât mai distribuită şi mai apreciată, ceea ce coincide cu faptul de a mă afirma între ceilalți. Postez cât mai multe fotografii, deci exist. Important este să fiu văzut de către alţii, nu să fiu privit în mod personal de ochii celorlalţi.

De aici începe să se nască idolatria:  îmi place să fiu adulat, apreciat în funcţie de imaginile pe care vreau eu să le selectez și să le livrez în spaţiul public şi care s-ar putea să nu exprime de fapt cine sunt eu cu adevărat dincolo de imaginea exterioară”.

Cum se poate elibera civilizația audiovizualului de autosuficiență, narcisism și materialism opac?

„Într-un asemenea context”, continuă textul pastoralei, „Duminica Ortodoxiei, a comuniunii icoanelor sfinte, este mai mult decât actuală, deoarece icoana sfântă trimite spre o persoană sfântă veșnic vie”.

„Doar prin prisma icoanei sfinte, imaginea sau civilizaţia vizualului se poate elibera de autosuficiență, narcisism și materialism opac”, subliniază Sfântul Sinod.

„Adevăratul rost al icoanei nu este ca să o vedem, transformând-o într-un obiect de contemplație estetică, ci să ne ajute ca să trăim în prezența lui Dumnezeu și a sfinților, noi dorim să fim văzuți, ascultați și iubiți de Dumnezeu cel veșnic şi de toți sfinții lui Dumnezeu, nu doar de oameni trecători și schimbători”.

Pastorala explică beneficiile icoanei ca „sfințitoare a vremurilor și locurilor”: „Când îl înțelegem pe omul de lângă noi ca fiind icoana sau chipul lui Dumnezeu, atunci nu ne mai permitem imaturitatea spirituală de a-l calomnia, de a-l dispreţui, de a-l înşela, de a-l discredita, de a-l judeca, ci îl iubim cu nădejdea vindecării lui sufleteşti, aşa cum Hristos ne-a iubit, în mod unic şi plenar, pe Cruce şi ne-a făcut părtaşi slavei Învierii Sale.

Numai o asemenea perspectivă ne va ajuta să înţelegem că icoana «sfințește vremurile şi locurile; dintr-o locuinţă, ea face o biserică; din viaţa lăuntrică a unui credincios, o viaţă în permanentă stare de rugă, liturghie interiorizată şi neîntreruptă»”, se arată în mesajul pastoral.

În duminica în care suntem chemaţi „să conştientizăm, în chip smerit şi demn, identitatea, unitatea şi actualitatea credinţei noastre”, ierarhii români reiterează că a fi ortodox nu înseamnă numai apartenența formală la o instituție religioasă, ci un mod de viaţă: „dreaptă credință, dreaptă viețuire și dreaptă făptuire”.