Ioan Casian şi Gherman s-au născut la jumătatea secolului IV în nordul Dobrogei, numit Sciţia Mică. Din dragoste pentru Hristos au îmbrăţişat viaţa monahală, intrând într-o mănăstire din Dobrogea.
Au mers apoi într-o mănăstire din Betleem, în Palestina, de unde, în 385, au pornit în căutarea de modele de sfinţenie. Astfel, au vizitat patria anahoreţilor, Egiptul. Pe la anul 400 au mers la Constantinopol, unde au ascultat cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, care l-a hirotonit pe Sfântul Gherman preot, iar pe Sfântul Casian diacon. În 403, Sfântul Gherman a participat la Sinodul de la Stejar, ca apărător al Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în 405, împreună cu Sfântul Ioan Casian au dus la Roma, papei Inochentie, o scrisoare a clerului şi credincioşilor din Constantinopol. Sfântul Gherman a trecut la Domnul în anii 405-415, pe când era la Roma, iar Sfântul Casian în anul 435.