Albert Tibor, edilul celui mai mic oraş din România din punct de vedere al numărului de locuitori - staţiunea harghiteană Băile Tuşnad - nu e de acord cu iniţiativa perlamentară, care, în cazul în care ar fi pusă în aplicare ar duce la desfiinţarea a peste 60% dintre comune şi la peste 30% dintre oraşe. Motivul: "oraşul Băile Tuşnad este staţiune de interes naţional şi este singura din zonă".
"Suntem puţini, aproximativ 1.630, dar aici vin anual mulţi turişti. Ce o să facem, o să ne unim cu un sat sau o comună care nu are drumuri şi apă curentă? Dacă ar fi o localitate mai mică, dar tot turistică, ar fi în regulă, dar aşa... eu nu sunt de acord", a precizat Albert Tibor. Potrivit acestuia, statul nu trebuie să aloce bani pentru salariile angajaţilor din primărie, acestea fiind acoperite din taxele şi impozitele percepute. "Avem hotelieri care plătesc impozite. Bani sunt suficienţi pentru plata salariilor. Guvernul dă bani numai pentru investiţii. Dacă vor să facă economie, eu cred că ar trebui redus numărul parlamentarilor şi bugetele unor ministere. Se pot face economii în alte părţi. În ceea ce priveşte aparatul administrativ, cred că executivul ar trebui să acorde mai multă autonomie locală", a conchis edilul. "În prezent, nu se poate pune în practică. Pe viitor, poate" Localitatea bihoreană Nucet ocupă penultimul loc în "topul" oraşelor din punct de vedere al numărului de locuitori: doar 2.493 locuiesc în oraş. Cum a auzit de intenţia parlamentarilor, viceprimarul localităţii, Gheorghe Ienciu, şi-a şi convocat colegii la discuţii. Verdictul acestuia: un astfel de proiect de lege nu se poate pune în practică acum, iar oamenii sunt prea săraci ca să se deplaseze la o primărie în altă localitate. "Nu poţi pune în practică un asemenea proiect în momentul de faţă. Omul vine la primărie şi dacă i se sparge o ţeavă sau are o gropă în faţa casei. Cine credeţi că ar vota un referendum care l-ar obliga să meargă câţiva kilometri ca să ajungă la primărie? Oamenii nu au bani şi vor primăria aproape. În perspectivă, se poate aplica însă, la fel ca şi proiectul cu împărţirea pe euro-regiuni ", a explicat viceprimarul. În plus, Ienciu se teme ca finanţarea de la stat să nu se sisteze, dacă urbea pe care o reprezintă se va transforma în comună sau chiar sat. În prezent, în Nucet se investesc sume importante pentru construirea unei pârtii de schi, pentru amenajarea Casei de cultură şi a canalizării. INIŢIATIVĂ Peste 60% dintre comune şi mai mult de 30% dintre oraşele României riscă să-şi piardă statutul. Echipe de inspectori guvernamentali au început, încă din iunie, să evalueze situaţia financiară a primăriilor din toată ţara. Primari şi consilieri locali mai puţini, oraşe transformate în comune şi comune "retrogradate" la rang de sat. Asta prevede un proiect de lege aflat în acest moment în dezbaterea Senatului.
CITIŢI
"Totuşi, o astfel de recalibrare nu poate fi realizată doar pe baza unui singur criteriu, acela al numărului populaţiei, ci trebuie să ia în considerare mai multe elemente care diferenţiază categoriile de unităţi administrativ-teritoriale, iar unul dintre aceste elemente este relieful. De exemplu, specificul comunelor din zona de munte sau din Delta Dunării diferă de cel al comunelor din zona de şes", au explicat reprezentanţii MAI. Şi, în opinia acestora, ar trebui luată în considerare infrastructura deja existentă, investiţiile în infrastructură aflate în curs de realizare, dar şi să se ţină cont de elementele de cultură şi de tradiţiile locale, înainte de a decide o reorganizare administrativ-teritorială. Inspectorii guvernamentali au pus ochii pe câteva localităţi La începutul lunii iunie, inspectorii guvernamentali au vizitat mai multe localităţi din judeţul Vâlcea, printre care şi comuna Runcu. Aceştia vroiau să vadă cum se descurcă localitatea, din punct de vederea financiar şi dacă se impune transformarea ei în sat. Fiecare primar în parte s-a uitat la inspectori cu speranţă şi a zis ce avea pe suflet. În general, edilii au explicat că n-au de unde. Oamenii de la guvern au rămas însă ţepeni, au pus degetul pe restanţe, au întors sărăcia pe toate părţile, au cântărit-o în palme şi duşi au fost. De atunci, vântul care bate dinspre Capitală către Runcu aduce vorbe despre o "reorganizare administrativă", potrivit căreia localitatea - în loc să primească bani - ar urma să fie alipită comunei Dăeşti, aflată la vreo 15 kilometri distanţă, cu scopul unic de a face un pic de economie. (Vlad Odobescu) Noii orăşeni şi-ar putea schimba din nou buletinul Multe oraşe nu depăşesc 5.000 de locuitori şi, cu toate acestea, au statut de zonă urbană, iar locuitorii plătesc taxe şi impozite "de oraş", deşi nu au un venituri mari şi economia urbei e la pământ. Povestea oraşelor tinere din România este un amestec nefericit de sărăcie, mizerie, nădejde şi oportunism politic. Totul a început prin 2000, când politicenii au propus, pe bandă rulantă, înfiinţarea de noi oraşe. Aşa partidele câştigau voturi, iar oamenii sperau că vor atrage fonduri şi investiţii cu nemiluita. În plus, oamenii credeau că, odată scăpaţi de statutul de comună, fondurile europene se vor revărsa nestăvilite. În schimb, s-au ales doar cu taxe şi impozite mai mari, în timp ce serviciile au rămas la nivel de localitate rurală. De exemplu, în localitatea Răcari, judeţul Dâmboviţa, majoritatea celor aproximativ 6.600 de locuitori şi-au dat seama că a deveni orăşeni nu înseamnă că vor avea peste noapte apă curentă, baie în casă şi străzi modernizate. Câteva blocuri gri cu câte patru etaje şi cu tencuiala burduşită sunt cele mai înalte clădiri din Răcari. Pe partea cealaltă a şoselei sunt doar case, despărţite de şosea de garduri din uluci.
"Mi se pare că nu e încă oraş, dar impozitul e de oraş. Nu avem apă, canalizare. Nu e deloc canalizare, dar avem pretenţii de oraş. Eu am noroc că mi-am tras singură apă", a povestit Maria, care şi-a montat o instalaţie care-i scoate apa din fântână şi i-o aduce în casă. (Andreea Dogar)