6 decembrie 1989 - Kiev: Mitterand și Gorbaciov despre Europa. De ce discuția respectivă a fost puțin mediatizată?
6 decembrie 1989 - Kiev: Mitterand și Gorbaciov despre Europa. De ce discuția respectivă a fost puțin mediatizată?
Data de 6 decembrie 1989 este puțin cunoscută în istoria recentă, Este strivită istoriografic de întâlnirea SUA-URSS din Malta din 2-3 decembrie 1989 și de ultimele întruniri URSS-statele socialiste din 4-5 decembrie 1989.
6 decembrie - socialistul Mitterrand și comunistul-reformist Gorbaciov
Cine are ocazia să citească stenogramele discuțiilor celor doi lideri, are surpriza să vadă cât de departe era viziunea lui Ceaușescu despre comunismul consolidat în Europa în fața capitalismului.
Ceaușescu, teribilul copil al Blocului de Est, prietenul americanilor (la clauza națiunii celei mai favorizate renunță el în 1988) era în noiembrie-decembrie 1989 un neostalinist care refuza să creadă că lumea se schimbă.
Lui Mitterrand, Ceaușescu îi suspendase subvenția pentru campaniile electorale și de presă, ceea ce l-a nemulțumit pe liderul francez.
Nicolae Ceaușescu / Sursă foto: Arhiva EVZ
La Kiev, cei doi discută despre graba lui Helmuth Kohl de a merge cu unificarea germană după ce căzuse Zidul Berlinului și Honecker fusese înlocuit la Berlin de Egon Krenz.
Gorbaciov vorbea de Casa Comună Europeană (în comunicatul CFSN din 22 decembrie 1989, apare noțiunea!), de americani care sunt sinceri în construcția europeană. Mitterrand reia teza cooperării dintre de Gaulle și Adenauer începută în 1963.
Gorbaciov menține linia din Malta
Faptul că Gorbaciov alege Kievul ca loc de discuție, arată că era dipsus să arate că URSS nu se mai guvernează doar de la Moscova ci și dintr-una din capitalele unionale apropiate de lumea central-europeană pentru că Ucraina sovietică avea teritorii slovace, poloneze, românești în granițele sale, depărate de mainland-ul ucrainean și rusesc.
Gorbaciov îi răspunde lui Mitterrand că fiecare țară europeană își a decide soarta singură (statele comuniste din Europa de Est aflate în sfera sovietică de influență), dar și lui i se pare că Bush nu a spus tot ce avea de spus, și că Helmuth Kohl se grăbea. Pentru Mitterrand și Gorbaciov, reunificarea germană în 1989, avea proiecția unei refaceri germane ca în anii 30, fiindcă în 1989 erau doar 50 de ani de când izbucnise Al Doilea Război Mondial (cum ar fi azi, nu prea suntem desprinși de gândirea din 1973 de exemplu, mai ales occidentalii nu sunt). Așadar, ei doreau ca RDG să se apropie organic de un regim liberalizat nu să se absoarbă brusc în Germania Federală.
Evident, Gorbaciov se temea fiindcă în RDG, staționau trupe sovietice, care mai staționau și în alte state din Blocul Comunist. Evident, Gorbaciov era un idealist. Glasnosti, Perestroika erau expresia comunismului cu față umană și el se visa un soi de salvator al URSS.
Avea să aibă o surpriză neplăcută în august 1991: Bush știa înaintea lui, imediat după puciul eșuat din august 1991, că URSS va muri și că va apărea CSI....