O altă știre bolmojită de presa internațională este cea privind încheierea așa-numitei „faze 1” a acordului comercial dintre Statele Unite și China.

Ea survine după doi ani de război comercial, în care Trump a folosit forța economiei Statelor Unite pentru a-și pune dușmanul la pământ și a-l obliga să accepte pacea.

Prin „faza 1”, China se angajează să cumpere suplimentar față de 2017 din Statele Unite petrol, gaze lichefiate și cărbune în valoare de 52,4 de miliarde de dolari în următorii doi ani.

Anul acesta, China va trebuie să cumpere în plus din SUA produse energetice în valoare de 18,5 miliarde de dolari peste nivelul de referință din 2017 (când a început războiul comercial), iar în 2021 în valoare de 33,9 miliarde.

Dacă acest acord va fi respectat, el va schimba peisajul energetic și geostrategic mondial.

De ce? Simplu. China este cel mai mare importator de produse energetice din lume, Statele Unite sunt cel mai mare producător.

Reorientarea energetică a Beijingului către Washington lasă Moscova (ea însăși o mare producătoare și exportatoare către China) cu buzele umflate și cu o bună parte din producție nevândută.

Este cea mai sugestivă ilustrare a „Diplomației Triangulare”, pe care Henry Kissinger o propunea în relațiile Statelor Unite cu Rusia și China.

În esență, Kissinger spune că Washingtonul trebuie să manevreze în așa fel încât să se afle întotdeauna „în relații mai strânse cu fiecare dintre celelalte două părți, decât se află ele, una cu cealaltă”. Or, Rusia și China se apropiaseră periculos de mult în ultima vreme.

În 2016, au avut loc două evenimente cruciale: referendumul pentru Brexit din iunie și alegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA în noiembrie.

În 2020, după patru ani de „coacere”, aceste două evenimente vor ajunge la maturitatea deplină: dacă nici un accident fatal nu va avea loc, Marea Britanie va ieși în sfârșit din UE și Donald Trump va fi reales pentru încă un mandat de patru ani.

Trump a afirmat în mod repetat că își dorește un acord strategic complex cu Marea Britanie.

Pe 23 ianuarie, la Davos, secretarul american al Trezoreriei, Steve Mnuchin, afirma că acordul cu Londra „reprezintă o prioritate absolută pentru președintele Trump” și că speră ca încheierea lui să aibă loc în acest an. Adică înaintea alegerilor prezidențiale din SUA.

Pe vremea lui Ronald Reagan și Margaret Thatcher, axa Washington – Londra a răsturnat ordinea planetară.

Să fim optimiști!