Primele alegeri parlamentare de după 1989 s-au desfășurat în conformitate cu Decretul-Lege nr. 92 din 14 martie 1990 pentru alegerea Parlamentului și a Președintelui României. În Comunicatul către țară al Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN) din seara zilei de 22 decembrie 1989, a fost anunțată organizarea de alegeri libere.

Primele alegeri legislative libere din România de după Revoluţie au avut loc la 20 mai 1990, simultan cu scrutinul prezidenţial, în ceea ce avea să rămână în istorie drept „Duminica Orbului”.

Cu o prezenţă la vot uriașă, de 86,19%, Ion Iliescu a fost ales preşedinte cu 85,7 % din voturi, iar Frontul Salvării Naţionale (FSN) a câştigat majoritatea în Senat, cu 67,02% din voturi.

La Senat, Frontul Salvării Naționale (FSN) a obținut 67,02% din numărul total al voturilor valabil exprimate și un număr de 91 de mandate;UDMR, 7,20% și 12 mandate; Partidul Național Liberal (PNL), 7,06% și zece mandate; Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD), 2

La Adunarea Deputaților, pe primele locuri s-au situat FSN, cu 66,31% din voturile valabil exprimate și 263 de mandate, UDMR, 7,23% și 29 de mandate, PNL, 6,41% și 29 de mandate. Scorurile obținute de alte partide: MER — 2,62% și 12 mandate, PNȚCD — 2,56% și 12 mandate, AUR — Partidul de Uniune Națională a Românilor și Partidul Republican — 2,12% și nouă mandate, Partidul Democrat Agrar din România (PDAR) — 1,83% și nouă mandate, PER Imagini inline 6— 1,69% și opt mandate, Partidul Socialist Democratic Român — 1,05% și cinci mandate; Partidul Social Democrat Român — 0,53% și două mandate, Gruparea Democratică de Centru — 0,48% și două mandate, Partidul Democrat al Muncii — 0,38% și un mandat, Partidul Liber-Schimbist — 0,34% și un mandat; Partidul Reconstrucției Naționale din România — 0,32% și un mandat, Partidul Tineretului Liber Democrat din România — 0,32% și un mandat, Uniunea Liberală „Brătianu” — 0,27% și un mandat.

Din numărul total al alegătorilor, de 17.200.722, potrivit listelor de alegători, la 20 mai 1990 s-au prezentat la urne 14.825.764, pentru alegerile de la Senat, și 14.825.017, pentru Adunarea Deputaților.

Ion Iliescu (n. 3 martie 1930, Oltenița, România) a condus statul român în trei rânduri, ca președinte al CFSN între 22 decembrie 1989-1992, apoi ca președinte ales al României între anii 1992-1996 și 2000-2004.

Între 1996-2000 și 2004-2008 a fost senator din partea PSD. Din 2006 este președinte de onoare al PSD.

A intrat în Partidul Comunist Român în 1953 și a devenit membru al Comitetului Central al PCR în 1965, însă începând cu 1971 a fost marginalizat de Nicolae Ceaușescu.

A avut un rol important în Revoluția română din 1989, devenind președintele Frontului Salvării Naționale, ulterior al Consiliului Frontului Salvării Naționale.

Ion Iliescu fost primul președinte post-comunist al României. A câștigat în două mandate constituționale, 1992-1996, și 2000-2004, separate de mandatul lui Emil Constantinescu.

Radu-Anton Câmpeanu (n. 28 februarie 1922, București, România – d. 19 octombrie 2016, București, România) a fost primul președinte al PNL după căderea regimului comunist.

A deținut funcția de președinte al PNL din 1990 până în 1993.

Șef al Tineretului Liberal înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, a fost student în decursul războiului. După război, participă la manifestațiile anti-comuniste din 24 - 28 februarie 1945. Arestat în 1948, a fost deținut politic în perioada 1947 - 1956.

Radu Câmpeanu a emigrat în Franța împreună familia sa. La Paris, se arată foarte activ în rândurile exilaților.

În 1990, Radu Câmpeanu revine în țară unde participă la reîntemeierea PNL, al cărui președinte va fi între 1990 și 1993. A fost ales senator în legislatura 1990-1992 în municipiul București. Radu Câmpeanu a mai fost ales senator în legislatura 2004-2008.

Radu Câmpeanu a fost candidatul PNL la funcția de președinte al României la alegerile din 1990, când a obținut 10,64 % din voturi și s-a plasat pe locul 2. În aprilie 1992, sub conducerea sa, PNL a decis ieșirea din Convenția Democrată Română, iar la alegerile din 1992 partidul s-a situat sub pragul electoral de 3%.

Deputații și senatorii liberali grupați în Consiliul pentru Refacerea PNL au reușit pe 28 februarie 1993 înlăturarea lui Radu Câmpeanu de la conducerea PNL. În funcția de președinte al partidului a fost ales Mircea Ionescu-Quintus.

Ion Rațiu (n. 6 iunie 1917, Turda, Comitatul Turda-Arieș, Austro-Ungaria – d. 17 ianuarie 2000, Londra, Regatul Unit) a fost un politician român, reprezentant al Partidului Național Țărănesc (devenit ulterior PNȚCD).

Membru de seamă al familiei Rațiu, a fost fiul avocatului Dr. Augustin Rațiu din Turda, care, la rândul său, a fost fiul protopopului greco-catolic al Turzii Nicolae Rațiu (decedat în 1932). În 1943, Rațiu a obținut o diplomă de economie de la Universitatea Cambridge (Anglia).

În 1940, Ion Rațiu a fost numit consilier la Legația României de la Londra, sub ministrul Viorel Tilea. La 29 noiembrie 1940, la câteva săptămâni după instaurarea Statului Național-Legionar, a fost fondat Comitetul Național Român. Rațiu a făcut parte din conducerea organizației, aflată sub președinția lui Viorel Tilea.

Între 1940 și 1990 a locuit în Regatul Unit, unde a înființat (în 1979, împreună cu soția sa, Elisabeth Pilkington ) și finanțat Fundația Rațiu. De asemenea, a fondat în 1984 Uniunea Mondială a Românilor Liberi.

După repatriere, în ianuarie 1990, a ajutat la refacerea PNȚ alături de Corneliu Coposu, devenind vicepreședinte al PNȚCD. A candidat la funcția de președinte al României la alegerile din 1990 unde a obținut 4,29 % din voturi și s-a plasat pe locul 3.

A fost ales deputat de Cluj din partea PNȚCD la alegerile din 20 mai 1990, respectiv la cele din 1992. În 1996 a fost ales deputat de Arad, tot din partea PNȚCD.

În 1991 a înființat ziarul Cotidianul.

...(citește mai departe pe evenimentulistoric.evz.ro)