Am fost acum câteva zile în emisiunea lui Robert Turcescu, prins între senatorul PSD Şerban Nicolae şi un no-name de la PNL. Şerban Nicolae a făcut ceea ce te-ai fi aşteptat de la copilul de suflet a lui Ion Iliescu şi Rodica Stănoiu. Însă cetăţeanul de la PNL, proaspăt trecut în tabăra opoziţiei, m-a surpins.

De câte ori venea vorba de justiţie, DNA, Chiţoiu sau Vosganian, începea să pufăie nervos. Nu m-a enervat atât faptul că exprima public cam aceleaşi teze ca PSD-ul, cât râsul gros, de mitocan care a auzit o înjurătură bună, atunci când Şerban Nicolae a lansat teoria conspiraţionistă potrivit căreia Chiţoiu a intrat în vizorul DNA atunci când a vrut să-l schimbe de la CEC pe Radu Gheţea. Trec peste faptul că Gheţea a fost pus la CEC în 2007 de către Tăriceanu, trec peste faptul că intenţia de a-l înlocui cu Enache Jiru s-a dezumflat complet, probabil la opoziţia lui Isărescu, şi remarc doar că individul cu carnet de liberal era de fapt un pesedist pur sânge. Rudă cu Cătălin Voicu să fi fost şi nu era aşa de pornit împotriva DNA-ului. Prea mulţi ani s-au tăvălit liberalii împreună cu pesediştii pe canapeaua de la intrarea în studioul lui Gâdea. "Oaia ce-a mâncat-o lupul/ A format cu el un cuplu" era o poezie a lui Marin Sorescu. Nu a rămas nimic liberal în PNL. Crin Antonescu însuşi nu este cu nimic mai bun decât Ponta, atunci când îi protejează pe Chiţoiu şi Vosganian, în loc să-i excludă din partid, sau când îl apără pe şeful CJ Botoşani, Ţurcanu, deşi acesta are o condamnare penală. Poate undeva la baza partidului să mai existe nişte oameni credincioşi principiilor, dar la vârf sunt nişte personaje care ar putea fi oricând în PSD, PRM, UDMR sau PC. Şi ei sunt conştienţi de asta, dovadă declaraţiile tandre ale lui Klaus Iohannis, care spune că PNL şi PSD s-ar putea alia din nou. Din perspectiva mea, PNL este o malformaţie a PSD. Când vor da afară cam 90% din conducerea pesedizată, când vor înceta să mai apere infractorii din partid şi vor dovedi că au înţeles ce este acela un stat de drept, mai vorbim.