Cele două momente de glorie ale lui Crin Antonescu, de după intrarea sa şi a PNL în Opoziţie, au generat reacţii extatice. Cel puţin asta am constatat urmărind reţelele sociale.

Reacţii fireşti. O defulare a electoratului de dreapta, exasperat de determinarea cu care o putere de aproape 80% a încercat, ani de zile, să strivească instituţiile democratice, şi de neputinţa opoziţiei de a strânge rândurile, de a-şi găsi un lider care să ţină piept USL. Mulţi şi-au spus cu siguranţă : "Avem liderul de dreapta pe care-l aşteptam!". Nu contează că a plecat de câteva zile de la putere, că a legitimat agresiunea anti-democratică a USL. Contează doar că a apărut, pentru că altfel eram pierduţi. Emisiunea în care dl. Crin Antonescu l-a strivit pe gâdele lui Felix, sau momentul din Parlament în care şi-a dat teatral demisia din funcţia de preşedinte al Senatului, în faţa fostului aliat Victor Ponta, au fost şedinţe de exorcizare a frustrărilor şi disperării electoratului de dreapta, că România poate involua democratic, fără ca cineva să se poată opune acestui proces. Să luăm pe rând cele două momente, care au făcut ca reacţia pro-Antonescu printre alegătorii de dreapta să fie supralicitată. Între noi fie vorba, cât de greu este să-l faci de râs pe gâdele lui Voiculescu? Omul e antrenat să lingâ mâna celui care-l hrăneşte şi a prietenilor săi. Nu ştie să muşte. Ca să "muşti" îţi trebuie resurse intelectuale, pe care gâdele nu le are. Spre ghinionul său Crin Antonescu joacă în altă ligă. Omul nu s-a descurcat nici măcar atunci când liderul PNL l-a adus pe tărîmul teologiei, care, se presupune, ar trebui să-i fie familiar. Aţi văzut ce replică demnă de un semidoct cu patalama a dat gâdele când Antonescu a citat din Luther? "Domnule Antonescu îmi face plăcere să vă aud citând din Luther, decât din Băsescu". Wow. Ce intelectuali fini suntem... Îmi pare rău că liderul PNL nu l-a invitat să intre în detalii despre Luther. Ar fi fost inelegant, dar foarte relevant. În rest, gâdele e hotărît să nu cedeze "o centimă" în lupta cu Băsescu. Deh, tonomatul tot tonomat. Nu dă rest, fie că-ţi place, fie că nu-ţi place melodia. Nu ştiu dacă Voiculescu, principalul său creditor, este îngrijorat la auzul veştii că s-ar putea să nu-i restituie împrumutul, cu care l-a legat de glie, ca pe un veritabil iobag din Evul Mediu. Despre prestaţia d-lui Antonescu din Parlament ce să mai zicem? Nu ştiam că este letal în opoziţie? Că este un orator infailibil? Ştiam lucrurile astea. Ştiam că, odată USL ruptă, Antonescu va reclama rapid postura de lider al Opoziţiei şi că o va câştiga la fel de rapid. Pentru că Antonescu este un opozant înnăscut. Când este la putere are domnia sa probleme. Din păcate, Crin Antonescu nu acţionează politic -sau cel puţin n-a demonstrat-o încă-, ghidat de principii, ci de propriile scopuri politice. În vara lui 2012 a participat la lovitura parlamentară menită a-l demite pe Traian Băsescu, a contribuit la ofensiva anti-Justiţie, pentru că avea un singur scop: acela de a deveni preşedinte. Când a înţeles că PSD nu-l va susţine a devenit un suporter al procurorilor, tot pentru a deveni preşedinte. Sunt mari şanse ca Antonescu să seducă o mare parte din publicul de dreapta. Sunt convins că asumarea rolului de lider al Opoziţiei i-a mulţumit pe mulţi. Vasile Blaga nu va mai fi întrebat de ce PDL nu face opoziţie, liderii de dreapta pro- Băsescu nu vor mai fi chestionaţi dacă au găsit candidatul providenţial care să-l învingă pe Ponta. Opoziţia va intra şi mai mult în letargie. Întrebarea este ce va face Crin Antonescu dacă va ajunge la Palatul Cotroceni? Va rămâne un lider care va ataca sau sprijini instituţii fundamentale pentru statul de drept în funcţie de interesele lui politice de moment. Nu de alta, dar, odată ajuns preşedinte, scopurile sale politice vor fi tot mai mari, poate mai periculoase. Ce va face? Va obstrucţiona instituţiile care-l vor împiedica să-şi atingă scopurile şi le va încuraja pe cele care i se vor preda? Cred că dl. Antonescu ar trebui să răspundă la aceste întrebări înainte de a-şi asuma postura de lider al Opoziţiei. Înainte ca electoratul de dreapta să ia în calcul o reevaluare. Desigur, dl. Antonescu rosteşte vorbe frumoase, dar, din păcate, la capitolul fapte, nu stă deloc bine. Dacă nu corectează această stare de fapt, cu vorbărie goală nu-şi va vedea visul cu ochii: acela de a ajunge la Palatul Cotroceni.