Urmând zicala rusească "Durnoi primer zarazitelen" (Pilda rea este molipsitoare), după "grandiosul" triumf al integrării euroasiatice în rândul celor 4 % de găgăuzi din RM, un şi mai grandios partid a pornit la export de referendum şi prin celelalte raioane ale "întinsei" patrii.
Iniţiativa socialiştilor (în cazul nostru fie foşti comunişti, fie comunişti rămaşi în faza embrionară) de a organiza câte un referendum consultativ în fiecare raion, ori fiecare sat (deja cum s-o "primi"), este unică în istorie. Unică atât deoarece pentru prima dată referendumuri locale sunt chemate să decidă probleme naţionale, cât şi pentru că socialiştii noştri se joacă de-a matematica, şi prezumă că suma referendumurilor locale va fi egală cu un referendum naţional. În politică matematica are puţin alte legităţi, unde doi plus doi nu fac întotdeauna patru, iar din puzzle-ul plebiscitar al socialiştilor nu va ieşi decât un sondaj crăcănat, câştigat categoric de Uniunea Vamală. Evident, deoarece întrebarea care se propune a fi acordată este direct manipulativă:"Consideraţi că aderarea la Uniunea Vamală va contribui la dezvoltarea localităţii dumnevoastră?". Apriori se prevede aderarea la UV, de parcă alte opţiuni nu ar exista (precum în 1940, când au creat RSSM, apoi i-au adunat pe oameni la sovietul sătesc şi i-au întrebat sub ţeava puştii dacă vor republică). În al doilea rând, o asemenea întrebare nu poate primi răspuns negativ, deoarece chiar şi aderarea la UV poate aduce beneficiile sale, dar incomparabile cu avantajele aderării la UE, însă opţiunea comparaţiei lipseşte. În al treilea rând, nici într-una, nici într-alta, Moldova degrabă nu intră, ceea ce va dezamăgi profund votanţii, la fel cum de cealaltă parte unii deja cred că "am intrat în Europa". Cu acelaşi succes ar putea întreba dacă va fi benefică debarcarea extratereştrilor, doar este referendum consultativ pe "probleme locale"(aderarea la Uniunea Vamală este pentru ei o chestiune locală, adică vom adera sat după sat). Principalul argument al organizatorilor este opţiunea, chipurile majoritară, a populaţiei în favoarea vectorului estic, revelată de unele sondaje recente. La ce bun atunci de mai organizat încă un sondaj? Mai ales că orice întrebare ar pune socialiştii legată de Uniunea Vamală, oricum depăşesc cadrul unui referendum local. Fără îndoială, cetăţenii au dreptul, şi chiar obligaţia, să se pronunţe direct asupra aderării la o uniune ori alta, dar de ce când s-a pus la referendum modificarea procedurii alegerii preşedintelui în 2010, eroii referendum-ismului de astăzi au chemat la boicot? De ce atunci cetăţenii n-aveau dreptul să hotărască? Ah, da, aceea era încălcare a Constituţiei şi manipulare de către guvernare, pe când referendumul din Găgăuzia a fost dreptatea întruchipată, lumina de la capătul tunelului. Nu este primul caz când stataliştii noştri în loc să aleagă grâul de neghină, aleg neghina de grău. Declaraţia de Independenţă este sfântă când proclamă independenţa, dar nu are valoare când numeşte limba română şi vorbeşte despre ocupaţiile din 1812 şi 1940. Constituţia este sfântă când numeşte limba moldovenească, dar neglijabilă când este vorba de integritate şi trupele străine aflate pe teritoriul RM. Domnii socialişti şi statalişti (care nu sunt de fapt nici una, nici alta) au uitat că independenţa Republicii Moldova a fost proclamată faţă de URSS, nu faţă de România, ceea ce înseamnă automat că nu s-a aflat benevol în componenţa uniunii şi prin urmare a fost sub o dominaţie străină (care numai a României nu putea fi după 1944). Şi acum, pentru a apăra independenţa, suntem chemaţi să aderăm la aceeaşi putere străină, poate încă mai străină acum decât până la 1991. Mai mult, socialiştii şi comuniştii aduc drept exemplu mereu Elveţia, uitând că aceasta poate fi numită un templu al capitalismului, prin băncile sale. Dorind să facă din Moldova o a doua Elveţie, ei uită că pentru asta ar trebui 500 de ani să facem parte din Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană, nu din cel rus, şi că elveţienii nu şi-au inventat limbi şi eliberatori, iar neutralitatea lor nu este garantată de armate de ocupaţie şi regiuni autonome fantastice. La pachet cu plebiscitele locale pe probleme globale, vine şi un proiect de federalizare a RM, pentru reglementarea problemei transnistrene si evitarea problemei găgăuze, prin crearea unei uniuni găgăuzo-transnistrene cu o autonomie moldovenească în mijloc. O astfel de statalitate apără domniile lor? Dar unde-i constituţia şi integritatea teritorială? Cât despre plebiscitele raionale, săteşti şi cârciumăreşti planificate se poate spune printr-un aforism de Victor Martin:"Am organizat acest referendum pentru a vedea dacă sunteţi de acord cu organizarea lui".
Recomandările noastre
