Politica
„Vremea întrebărilor” cu Robert Turcescu. Neagu Djuvara, la 99 de ani: Hegemonie americană în lume este o certitudine de liniște
În ultima zi de vară, când Neagu Djuvara a împlinit 99 de ani, primul care l-a felicitat telefonic dis-de-dimineaţă a fost Andrei Pleşu. “Îl consider omul cel mai inteligent din România așa că am fost foarte măgulit că se trezește să-mi ureze la mulți ani”, spune venerabilul profesor.
Vorbim despre viaţă, despre invazia musulmanilor, politică, ruşi şi americani, iar, la un moment dat, întreb dacă se mai ţine de programul celor treizeci de minute de gimnastică matinală. “Dragă, făceam puțină gimnastică în fiecare dimineață culcat pe spinare, cu picioarele, cu nu știu ce, dar de la o vreme m-am cam lăsat pe tânjală, ar trebui să reiau lucrul ăsta pentru că este foarte important să păstrezi o sănătate cât mai bună!”.
Robert Turcescu: Domnule profesor, în primul rând, la mulţi ani! La o asemenea aniversare sunt sigur că ne puteți spune care sunt cele mai importante lucruri din viaţă, nu-i aşa?
Neagu Djuvara: Aoleu, din viață?! Când ai trăit așa de mult… Spun drept, ce-am trăit în tinerețe parcă a trăit altul, nu eu, nu mai țin minte cum a fost pe front, cum am fost rănit, cum am trăit în străinătate atâtea zeci de ani, în Africa douăzeci de ani, toate astea mi se pare că au fost trăite de altul, dar, uite că la 99 de ani le aduni pe toate! Nu m-am simțit niciodată defavorizat, toate au curs în mod firesc în viața mea şi spun că trebuie să accepți întâmplările vieții, fericite ori nefericite, cu aceeași indulgenţă. Totuși, dragă, cel mai important e faptul că mi-am iubit țara și neamul. Când am fost în Africa, nici nu știu prin ce întâmplare extraordinară, am avut o Biblie din ediția Gala Galaction și o cărțulie cu poeziile lui Eminescu. Dom’ne, am fost douăzeci şi trei de ani în Africa însoțit de această literatură românească şi m-a ținut treaz ca suflet, dar și ca limbă. Multă lume, când m-am întors în țară după 45 de ani de lipsă, se mira că nu e nicio intonație străină în vocea mea, mai ales că sunt o grămadă de tineri care pleacă zece ani în America și se întorc vorbind o românească stricată, știi, cu accent englezesc.
- Lumea în care trăim astăzi cum vi se pare, domnule profesor?
- Să vă spun ceva, eu am scris o carte în care pretind că toate civilizațiile trec printr- un ciclu, au un început, o perioadă de maximă înflorire şi un sfârşit. În civilizația noastră, după moartea Imperiului Roman, a fost un Ev Mediu destul de lung și apoi s-a ajuns la un summum de frumusețe și de inteligență în timpul Renașterii italiene. Din punct de vedere militar, aşa cum a fost în antichitate Imperiul Roman, avem astăzi o putere armată și chiar intelectuală dominatoare reprezentată de Statele Unite ale Americii care, după părerea mea, înseamnă un element de echilibru. Adică nu-mi mai e teamă de nimica! Nu cred că se pot întâmpla niște răsturnări brutale sau să fie o revoluție în viitoarele două-trei sute de ani, eu pot să mai trăiesc un andoi, dar spun că generațiile de azi trebuie să fie liniștite fiindcă această supremație, această hegemonie americană în lume este o certitudine de liniște.
Cititi interviul integral in editia tipărita de astăzi a Evenimentului zilei şi pe EVZ.ro, începând cu ora 12:00 PM.
Recomandările noastre
