Viaţa lui Gigi Ion: "Cu pastramă şi cu vin, uite aşa ne chinuim!"

Viaţa lui Gigi Ion: "Cu pastramă şi cu vin, uite aşa ne chinuim!"

Fosta glorie a echipei Oţelul s-a pus cu burta pe carte după ce şi-a agăţat ghetele în cui. Ajuns profesor la două licee din Galaţi, Gigi Ion este doctorand în fotbal, dar îi place şi să petreacă.

Ascensiunea fără precedent înregistrată în acest sezon de echipa de fotbal Oţelul Galaţi, formaţie care ocupă prima poziţie în Liga I la fotbal, naşte nostalgii printre foştii jucători ai grupării de la Dunăre. Cei care au scris istorie pentru moldoveni ţin pumnii strânşi pentru trupa lui Dorinel Munteanu şi vor ca titlul să poposească, în premieră, la Galaţi.

Fost jucător emblematic al Oţelului, Gigi Ion spune că "siderurgiştii" sunt capabili de o mare performanţă, ţinând cont de conjunctura favorabilă: "Oţelul are, în primul rând, linişte, ceea ce nu este valabil la alte echipe. E meritul acestor jucători, al staffului tehnic, al lui Marius Stan, care este, de departe, cel mai bun preşedinte de club din România".

Două fracturi grave

Ne puteți urmări și pe Google News

Gigi este în topul celor mai ghinionişti jucători din istoria fotbalului românesc. Două duble fracturi de tibie şi peroneu, şi o operaţie complicată la genunchiul stâng i-au marcat cariera. Ambiţios, fostul fundaş de fier al Oţelului din anii '80 şi '90, acum în vârstă de 43 de ani, a recuperat, după ce s-a retras din activitate, timpii pierduţi ca jucător activ.

A absolvit Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii "Dunărea de Jos" din Galaţi, la care şi-a adăugat şi un masterat, iar în prezent este doctorand, în anul doi, la UNEFS Bucureşti.

Prieten cu doctori şi pescari

Gigi e acum profesor de educaţie fizică şi sport la două licee din Galaţi. Nu şi-a propus să descopere cine ştie ce talente şi nici să reinventeze fotbalul, ci încearcă să-şi facă meseria cu demnitate. O perioadă a câştigat cât să-şi acopere banii de navetă la un liceu din Târgu-Bujor. Deşi n-a câştigat Cupa Campionilor Europeni, Gigi nu este sărac. A ştiut să-şi drămuiască veniturile obţinute din fotbal. "Când alţii dormeau, eu mergeam la şcoală. Când alţii chefuiau, eu eram acasă, în pat", spune Gigi.

În Galaţi, Gigi nu se plictiseşte. Are o mulţime de prieteni, de cele mai diverse condiţii, de la doctori la pescari, alături de care petrece după deviza: "Cu pastramă şi cu vin, uite aşa ne chinuim!".

Gigi a făcut armata la Steaua, dar n-a vrut să rămână la echipa din Ghencea. A făcut parte din trupa Oţelului care, în toamna anului 1988, juca în Cupa UEFA cu Juventus Torino, iar la peste un deceniu de la întâlnirea cu echipa pregătită de Dino Zoff scria istorie pe malul Dunării cu o generaţie din care mai făceau parte Stelian Bordeanu, Vali Ştefan, Cătălin Tofan, Costin Maleş, Viorel Tănase, Adrian State, Viorel Ion sau Vasile Brătianu.

"Tata mă alerga cu biciul!"

"Am început fotbalul la 11 ani", demarează Gigi, după care continuă: "Interesant este că mama a fost cea care m-a încurajat. Tata, care era cărăuş în Galaţi, mă alerga cu biciul prin curte ori de câte ori mă prindea că vin de la antrenament. «O să ajungi un golan!», îmi spunea el. Apoi, ai mei s-au despărţit, iar eu am rămas cu mama. Mi-am văzut şi de şcoală, şi de fotbal, iar la 16 ani, nea Angelo Niculescu m-a luat la prima echipă".

"Rupt" de Constantin Ştefan

A debutat într-o partidă disputată la Bucureşti, contra Victoriei, ca fundaş stânga. "Ţălnar a fost primul meu adversar", precizează Gigi, care prinsese şi lotul de tineret al României, alături de Florin Prunea, Ionuţ Lupescu, Florin Răducioiu şi Adrian Ursea.

A participat la un turneu în China cu tineretul, "Trofeul Marelui Zid", competiţie de mare tradiţie în acele vremuri. În toamna anului 1987, când Dinamo îl arvunise, Gigi şi-a rupt piciorul stâng la un meci cu Petrolul, la Ploieşti.

"Scăpasem spre poarta adversă când, din lateral, a apărut un jucător al Petrolului, Constantin Ştefan. Eram sigur că reuşesc să calc şi să-l evit. Greşit! M-a prins cu piciorul jos şi m-a lovit cu ambele picioare. Multe minute n-am ştiut ce e cu mine. Mă uitam la picior şi nu înţelegeam ce se întâmplă. De la treimea medie a tibiei, piciorul era căzut într-o parte! Ştefan, cel care mi-a făcut dubla fractură, nu m-a căutat niciodată, nici măcar să-şi ceară scuze", spune Gigi.

Alţi colegi îşi iau acum Bacul

Gigi Ion a fost antrenor principal la FC Vaslui, Petrolul Moineşti, Dacia Unirea Brăila şi Prefab Modelu. "Dacă pui la suflet, dacă te consumi, dar mai ales dacă nu ai pe cineva, e greu să fii antrenor în România", e convins Gigi, care vorbeşte cu plăcere despre tactică şi despre cele mai noi metode de antrenament.

Unii dintre foştii colegi îl admiră sincer: "Gigi, râdeam de tine când fugeai din cantonament la cursurile de la facultate! Acum, la peste 40 de ani, noi abia ne luăm Bacalaureatul!".

AMINTIRI CU JUVENTUS

"La Torino am mers la cumpărături"

Gigi Ion avea doar 21 de ani când Oţelul a înfruntat- o pe Juventus Torino, în primul tur al Cupei UEFA. A fost cel mai important moment din istoria fotbalului gălăţean.

"Calificarea echipei în Cupa UEFA a fost obţinută cu antrenorul Costică Rădulescu pe bancă. Înaintea meciului-tur cu Juve, de la Galaţi, a fost însă dat afară. Şmecherii au vrut ca pe bancă, la meciurile cu italienii, să nu stea un antrenor modest, ca nea Costică. Au adus un nume, pe Cornel Dinu, pe care nu l-a prins returul de la Torino", povesteşte Gigi.

Oţelul a bătut la Galaţi superformaţia pregătită de Dino Zoff, la care jucau Altobelli şi Rui Barros. A fost 1-0 pentru moldoveni, gol marcat de Ion Profir dintr-un penalty scos de brăileanul Mihai Drăgoi. Returul a fost o excursie de neuitat pentru fotbaliştii Oţelului, iar meciul a fost de coşmar, italienii umilindu-i pe români cu 5-0.

"N-am avut treabă cu meciul. Cei mai mulţi dintre noi nu văzuseră străinătatea. În ziua partidei, toată echipa alergase prin Torino la cumpărături. Căutam să aducem acasă un video, care însemna jumătate de maşină sau de casă. Seara am ajuns la hotel, am ciugulit ceva şi am fugit la meci. Parcă nu jucam cu Juventus! Ne-au luat pe sus! În câteva minute ne masacraseră. Ţin minte că, la un moment dat, m-am oprit pe teren ca să număr jucătorii adverşi. Eram convins că erau mai mulţi! Când m-am apucat de antrenorat, mi-am dat seama că totul era doar o chestiune de organizare a jocului, de disciplină tactică", spune Gigi.

ATMOSFERĂ

Glumeţul Stoica

Altădată, Gigi Ion a stat un an pe tuşă, lovit la menisc. N-a fost ultima lui problemă medicală majoră. Pe când juca în Germania, la SV Sandhausen, un neamţ i-a rupt piciorul drept.

"Dublă fractură identică cu cea din 1987", îşi aminteşte Gigi, care, după această nouă gravă accidentare, şi-a atârnat ghetele în cui. Avea doar 32 de ani.

În 2000, Mihai Stoica, devenit preşedinte la Oţelul Galaţi, i-a oferit lui Gigi postul de "secund". În această perioadă, Gigi a lucrat cu antrenori cunoscuţi: Aurel Ţicleanu, Victor Roşca, Marius Lăcătuş, Ilie Dumitrescu şi Costel Orac. Actual oficial al Stelei era cel care îl tachina mereu pe Gigi Ion pe seama faptului că fostul fotbalist a avut implantate în picioare o mulţime de tije şi de şuruburi. "Gigi, pleacă de lângă televizor, că îl bruiezi!", glumea "Meme".