Va fi Mihai Tudose premierul care-l va salva pe Liviu Dragnea, chiar cu prețul propriei prăbușiri, de sentința ICCJ? România lui Cristoiu

Luni seara, la România9, de la Tvr, riscînd să-l supăr pe Ionuț Cristache, care-și făcuse în prealabil un scenariu al emisiunii, cum îi stă bine unui moderator serios, m-am năpustit cu întrebările asupra lui Sorin Grindeanu pentru a desluși una dintre marile enigme petrecute în 2017 și prin care anul premergător Centenarului își aduce o glorioasă contribuție la una dintre cele mai semnificative producții postdecembriste: Cea de enigme condamnate să rămînă etern nedezlegate.

E vorba de întrebarea pe care mi-o pun și o pun confraților activi din presă, cei care au surse discrete în politică în general și în PSD în special: Ce l-a făcut pe Liviu Dragnea să declanșeze halucinanta Operațiune de debarcare a propriului Guvern prin autoMoțiune de cenzură la nici șase luni de la investire? Unii probabil vor crede c-am scris greșit. În loc de PSD, partidul care deține în Parlament majoritatea zdrobitoare, am scris Liviu Dragnea. Nu, n-am scris greșit. Răspunsul lui Sorin Grindeanu la întrebările cu care l-am bombardat și eu și Ionuț Cristache în emisiune mi-a confirmat ceea ce știam: Răsturnarea propriului Guvern a fost opera exclusivă a lui Liviu Dragnea.

Ajuns să depindă de un singur om, mai ceva decît județul Teleorman pe vremea Baronului Liviu Dragnea, PSD și-a limitat activitatea la transpunerea în viață a Înaltelor Hachițe ale lui El Lider Maximo. În cazul răsturnării Guvernului Sorin Grindeanu, Liviu Dragnea a operat ca de obicei prin interpuși. Așa cum declara fostul premier în emisiune, că trebuie să demisioneze i-au spus mai întîi între patru ochi soli trimiși de Padișahul de la Alexandria. După care, așa cum a văzut toată țara, că trebuie să demisioneze i-au zis în spațiul public știucile lui Liviu Dragnea din heleșteul privat numit PSD: Gabriela Firea, Carmen Dan, Olguța Vasilescu. În realitate, Operațiunea a fost declanșată și orchestrată de Liviu Dragnea. Operațiunea Debarcarea Propriului Guvern prin autoMoțiune de cenzură a fost justificată de Liviu Dragnea și Camarilă prin neîndeplinirea programului de guvernare în ritm de pas alert. Chiar și dacă acesta ar fi fost motivul, el n-ar justifica uriașele costuri ale tevaturii.

Timp de aproape două săptămîni țara a fost dată peste cap. Criza politică întruchipată de răsturnarea propriului Guvern de către PSD a costat mai întîi PSD. Guvernul Sorin Grindeanu n-a făcut nicio greșeală majoră în stare să justifice uriașa tevatură care a fost automoțiunea. Chiar și liderii PSD s-au văzut obligați să recunoască faptul că nu prea au ce să reproșeze fostului Guvern. O Operațiune precum răsturnarea propriului Guvern de către o majoritate parlamentară zdrobitoare, la nici șase luni de la învestire, se declanșează numai și numai dacă viața te obligă la asta. Dacă Partidul s-ar fi confruntat cu uriașe tulburări sociale. Dacă Sorin Grindeanu ar fi fost condamnat definitiv. Dacă Guvernul ar fi purces la măsuri care să contrazică flagrant programul politic al PSD. Nu în ultimul rînd, tărăboiul era justificat dacă în locul lui Sorin Grindeanu venea Ionel Brătianu. Francezii au o vorbă: „Si le jeu en vaut la chandelle”. În secolul XVI, timp din care vine expresia, cînd electricitatea nu exista, luminatul cu lumînări costa urieșește. Înaintea unui joc de cărți se punea problema dacă participanții, care plăteau iluminatul, considerau că merită, altfel spus, dacă vor cîștiga destul de mult pentru a merita banii dați pe lumînări.

Toni Iuruc, surprins în mijlocul acțiunii. Cu ce se ocupă omul de afaceri. Video

A murit o mare voce a radioului. Lucia Moraru, văduva actorului Marin Moraru, s-a stins în ziua de Paște

Așadar, în cazul răsturnării propriului Guvern de către PSD s-a pus problema „Si le jeu en vaut la chandelle”. Chiar și din punctul de vedere al lui Liviu Dragnea, răspunsul e negativ. Tevatura l-a costat și pe Liviu Dragnea suficient de mult pentru a crede c-a fost vorba de o simplă hachiță. Invitat să ne ajute a dibui gestul asumat de Liviu Dragnea, Sorin Grindeanu a lansat mai multe posibile explicații ale rupturii fatale dintre el și președintele PSD: Scandalul șefului ANAF, Ordonanța de urgență privind Fondul Suveran de Investiții, creșterea lui Sorin Grindeanu în sondaje.

Eu însă cred că principala cauză a deciziei lui Liviu Dragnea de a-l da jos pe Sorin Grindeanu cu orice preț – inclusiv cel al pierderii suflului PSD după nici jumătate de an de guvernare – e alta. După emisiune, mi-am dat seama c-ar fi trebuit să-l întreb pe Sorin Grindeanu asupra ipotezei mele, deși nu-i exclus ca el s-o fi dezmințit. Chiar și în această emisiune marcată de un Sorin Grindeanu dezinvolt în materie de dezvăluiri am simțit că fostul premier ezită să treacă o linie roșie în materie de secrete ale relației sale cu Liviu Dragnea, pentru a nu fi acuzat de incorectitudine morală prin darea în gît a unor chestii care trebuie să rămînă strict personale. Pentru a înțelege momentul psihologic din persoana fizică a lui Liviu Dragnea, se impune o scurtă retrospectivă a unui șir de evenimente aparent fără nicio legătură cu debarcarea lui Sorin Grindeanu. Pe 28 martie 2017, în condițiile în care Procesul lui Liviu Dragnea a ajuns în ultima fază și se îndreaptă cu toate pînzele sus, după estimările și ale amicilor lui Liviu Dragnea, către o condamnare a șefului PSD, ÎCCJ acceptă cererea Bombonicăi Prodan, implicată în dosar, depusă pe 2 martie 2017, de a sesiza CCR pentru excepția de neconstituționalitate a articolului 297 (1) al Codului Penal privind abuzul în serviciu. Așa cum citează Decizia CCR din 6 iunie 2017, Bombonica Prodan ceruse declararea drept neconstituțional a articolului 297, aliniatul 1, pentru că lipsea stabilirea unui prag valoric: „Deși Curtea a limitat efectele dispozițiilor legale referitoare la abuzul în serviciu, soluția pronunțată prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 nu a instituit o obligație în sarcina legiuitorului de a stabili un prag valoric al pagubei care să delimiteze diferitele forme de răspundere. ” La vremea respectivă nu s-a observat esența acestei cereri. Prin declararea drept neconstituțional a articolului 297, aliniatul 1, abuzul în serviciu era considerat neconstituțional în termen de 45 de zile, indiferent de decizia Parlamentului, deoarece era vorba de operarea prin ștergere pur și simplu din Codul Penal.

Se înțelege că pentru Liviu Dragnea acceptarea solicitării din partea Bombonicăi Prodan însemna salvarea de la sentință. Procesul, mai mult ca sigur amînat pentru la toamnă, ar fi dus la achitarea lui Liviu Dragnea pe motiv că fapta nu există. Asupra CCR se fac presiuni atît din partea lui Liviu Dragnea, cît și partea Sistemului, interesat în continuarea Procesului. Lesne de bănuit uluiala lui Liviu Dragnea cînd află, pe 15 mai 2017, că Guvernul, sub semnătura lui Sorin Grindeanu, a avut drept punct de vedere trimis la CCR respingerea cererii privind excepția de neconstituționalitate. Puneți-vă în locul lui Liviu Dragnea! Sorin, omul făcut de el premier, nu numai că nu-l ajuta, dar mai mult îl lovea strașnic. Confruntată cu presiuni de o parte și de alta, CCR adoptă o decizie solomonică. Respinge excepția de neconstituționalitate, reiterînd însă că: „Legiuitorul are obligația de a reglementa pragul valoric al pagubei (..)” Legiuitor înseamnă atît Parlamentul, cît și Guvernul care poate da o Ordonanță de Urgență. O Ordonanță de Urgență ar fi pentru Liviu Dragnea soluția salvatoare. Imediat după Comunicatul CCR din 6 iunie 2017, unul dintre oamenii de casă ai lui Liviu Dragnea, Florin Iordache, iese în spațiul public cu propunerea ca Decizia CCR să fie aplicată prin OUG. Ca și în cazul OUG 13, ca și în cazul Șerban Nicolae, Liviu Dragnea ține să-și rezolve problema prin intermediul altora. Iese Scandal după OUG de introducere a pragului valoric? De vină e Sorin Grindeanu. El, Liviu Dragnea, n-a avut niciun rol în luarea deciziei. Pe 7 iunie 2017, Liviu Dragnea declară la Brăila: „Întrebaţi CCR, aşa au zis judecătorii că trebuie prag, pragul trebuie stabilit de specialişti, că este un leu, doi lei, cinci lei, pe mine personal nu mă interesează. Ar trebui să meargă în Parlament, să fie lege în Parlament. În primul rînd să vedem ce are de gînd Guvernul să facă, să nu ne amestecăm peste Guvern, este puterea executivă. Stăm şi noi la coadă şi în funcţie de ce hotărăşte o să acţionăm.” Sugestia că Guvernul ar trebui să dea o OUG e cît se poate de străvezie, chiar dacă Liviu Dragnea personal crede c-ar trebui să intervină Parlamentul.

Sorin Grindeanu, cel de la care Liviu Dragnea așteaptă loialitate și mai ales răsplată, pentru că l-a făcut premier, declară public pe 7 iunie 2017 că Parlamentul va trebui să stabilească pragul valoric și nu Guvernul: „Poziţia mea şi a ministrului Justiţiei a fost aceasta şi e aceasta. Trebuie să aşteptăm motivarea CCR. Deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii, trebuie să existe dezbatere, după care să rezulte acel proiect de lege care va primi avizul Guvernului şi care va fi trimis în Parlament. În modul acesta vom face lucrurile”. Adăugată adresei prin care Guvernul îi lua orice speranță de salvare, pentru Liviu Dragnea refuzul lui Sorin Grindeanu e o confirmare a bănuielii din ultimul timp că premierul nu mai vrea să se sacrifice pentru el, ca în cazul OUG. Mai mult, adresa, rapiditatea cu care a respins ipoteza unei OUG îi adîncesc lui Liviu Dragnea suspiciunea că pe Sorin Grindeanu nu se mai poate conta. Or, el Liviu Dragnea are nevoie de un premier care să-l salveze, chiar cu prețul propriei prăbușiri, de sentința ÎCCJ. Va fi acest premier Mihai Tudose? Nu-i exclus. Poate că figurația premierului de mult mai independent de Liviu Dragnea în planul deciziilor social-economice face parte dintr-un plan abil de adormire a opiniei publice (e mai mult decît interesant cum e manipulată opinia publică de televiziunile de casă ale lui Liviu Dragnea că premierul a devenit independent), pentru ca la un moment dat să dea mult așteptata OUG de salvare a lui Liviu Dragnea.