O fotografie distribuită în reţelele de socializare surprinde zeci de soldaţi turci luaţi ostatici de forţele guvernamentale după respingerea loviturii de stat, din noaptea de vineri spre sâmbătă. Prizonierii sunt dezbrăcaţi până la brâu şi ţinuţi claie peste gramadă într-o sală de sport din Sirnak, estul Turciei. Pe fondul încarcerării a peste 6000 de persoane vinovate sau nu, presa occidentală titreată aproape la unison: Ceea ce este mai rău din partea lui Erdogan de-abia urmează.

Până luni dimineaţă, forţele loiale preşedintelui Recep Tayyip Erdogan reţinuseră cel puţin 6000 de rebeli implicaţi în lovitura de stat eşuată. Liderul turc a lăcrimat la una din funeraliile la care a participat şi a promis, încă o dată, că va curăţa Turcia de virusul reprezentat de susţinătorii clericului Fethullah Gulen, aflat în prezent în Statele Unite.

Erdogan a mai lăsat să se înţeleagă că introducerea pedepsei cu moartea – abolită abia în 2004  - este doar o chestiune de timp. “În democraţie, deciziile sunt bazate pe dorinţele cetăţenilor. Guvernul va vorbi cu opoziţia şi cred că vor lua o decizie în acest sens”, a declarat Erdogan duminică (reintroducerea pedepsei cu moartea a fost adusă în discuţie de mai multe ori în ultimele două zile). “Nu putem întârzia asta prea mult pentru că cei care au lansat lovitura trebuie să plătească aspru pentru gestul lor”, a mai spus Erdogan la Istanbul. Ultimele bilanţuri arată că cel puţin 250 de persoane au murit iar alte 2500 au fost rănite în timpul violenţelor din noapte de vineri spre sâmbătă.

Lovitura de stat care nu a avut loc – scrie ziarul New York Times comentând urmările evenimentelor din Turcia. Concluzia: puciștii au fost învinși, dar nu democrația este câștigătoare.

 ”Erdogan va fi, fără îndoială, beneficiarul principal al acestor turbulențe, pe care le va folosi pentru a împinge în continuare spre un regim autocrat și islamist Turcia”, scrie New York Times.

”Dar asta nu înseamnă că el a pus totul în scenă. Este foarte plauzibil ca o gașcă de ofițeri să fi crezut că o societate polarizată și nemulțumită s-ar ridica la un singur semn. Dacă este așa, calculele lor au fost greșite - iar eroarea a costat mai mult de 260 de vieți. Armata turcă rămâne izolată de societate.

La mai bine de 35 de ani de la ultima lovitură de stat, și aproape două decenii după intervenția militară din 1997, turcii nu doresc o revenire la epoca militarilor atotputernici dintre 1960 și 1980.

Dimpotrivă, turcii sunt atașați instituțiilor democratice și ordinii constituționale. Armata, stâlp  al laicității introduse de Kemal Atatürk, este acum cu mult mai slabă. Oricât de mare ar fi furia lor împotriva președintelui, turcii nu vor să meargă înapoi.

Iar o lovitură de succes ar fi fost un dezastru. Erdogan are sprijin masiv în inima Anatoliei, în special în rândul conservatorilor religioși. Moscheile din toată țara s-au deschis în toiul nopții iar imamii s-au făcut ecoul apelului președintelui pentru ca oamenii să iasă în stradă. Nu poate fi nici o îndoială că orice administrație militară s-ar fi confruntat cu o insurgență de tip islamist asemănătoare celei din Siria. Lovitura ar fi fost devastatoare”, scrie NYT.  

Ceea ce este mai rău din partea lui Erdogan de-abia urmează, avertizează și ziarul britanic The Telegraph.

”Răzbunator, irascibil, autoritar, îndărătnic, președintele Recep Tayyip Erdogan, a supraviețuit mașinațiilor  și acum cele mai rele instincte ale sale vor fi intensificate și întărite. Dacă Erdogan a fost până acum un aliat enervant pentru Europa și America, de acum înainte el va fi capabil de aproape orice”, scrie şi ziarul britanic The Telegraph.

Slate.fr are o abordare asemănătoare: “Ceea ce este mai rău s-ar putea să urmeze de aici înainte. Ce ironie să-l vedem vorbind pe președintele turc sub portretul lui Mustafa Kemal Ataturk, știind că, de la venirea sa la putere, scopul lui a fost să topească Turcia modernă și laică într-o Republică Islamică.

De la închiderea școlilor seculare pentru a impinge copiii în instituțiile musulmane, la restricții privind vânzarea și consumul de alcool, de la programul frenetic de construcție a moscheilor absolut peste tot,  la transformarea bisericilor în muzee și numărul tot mai mic de campusuri universitare în care baticul mai este interzis.

La televiziune, imaginile cu mulțimile care au ieșit în stradă pentru a se opune operațiunii militare au fost cele mai revelatoare: nu erau numai bărbați  cu mustăți (pe care turcii laici le evită cu strictețe) dar nu în ultimul rând rând nu erau femei la vedere. În plus, sloganurile lor nu erau patriotice, cât islamice. Ei au început să strige "Allahu Ekber" (pronunția locală pentru  "Allah Akbar") și au scandat șahada, profesia musulmană de credință”.

(surse: Daily Mail, Rfi.ro, aljazeera.com)