Opinii EVZ
SUA preiau inițiativa în Siria și pe frontul anti-Assad. Al șaptelea veto al Rusiei | PULSUL PLANETEI
Noua Administrație Trump pare să fi determinat o rupere de ritm în Siria și încearcă reașezarea sa prin preluarea inițiativei în regiune.
Dacă până recent președintele Donald Trump punea accent pe combaterea Daesh-Stat Islamic și a terorismului – punct unde-și propunea cooperarea cu Rusia lui Putin – dezbaterea din Consiliul de Secuitate al ONU de miercuri seară a arătat o reorientare substanțială a zonei de atac și calibrare a discursului și diplomației într- o postură anti-Assad.
Când vorbim despre Siria, în spate se decriptează și trăsături ale relației cu Rusia, firește. Rusia s-a implicat masiv în Siria de partea regimului Al Assad, însă SUA nu a fost satisfăcută nici cu intermediarii de pe teren, și nici nu se mai rezumă la traineri. Trupe speciale se află deja pe teren, iar în materie de sprijinire a unor trupe ale opoziției, au intervenit unele dificultăți după ce Ankara şi-a exprimat în mod repetat obiecţia împotriva participării PYD, YPG şi Forţelor Siriene de Apărare (SDF) la cucerirea Raqqa, capitala siriană a Daesh/Stat Islamic.
Deci SUA s-au văzut nevoite să intre pe teren cu propriile trupe și să încerce gestionarea relației Turcia- Peshmerga kurdă locală din Siria. Dealtfel, la 30 de zile de la instalarea în funcția de Secretar al Apărării, James Mattis a propus proiectul de combatere a Daesh-ISIS care constă, în format conservator, în accelerarea tacticilor actuale și a abordărilor curente. Dar pe același fond și, din nou, spre apropierea cu Turcia, SUA a redesenat poziționarea pe un nou aliniament, frontal, cu Al Assad.
Miercuri noaptea, inițiativa de rezoluție franco-britanică de sancționare a regimului Al Assad, pentru utilizarea în mod repetat a armelor chimice împotriva civililor și propriei populații, a fost respinsă prin veto-ul rus (al șaptelea depus de Rusia lui Putin în favoarea lui Bashar al Assad) la care s-au adăugat voturile negative ale Chinei și Boliviei. Rezultatul marchează abordarea directă și frontală de către SUA a posturii anti-Assad, nemulțumirea față de o evoluție care să fie gestionată de Rusia în Siria și crearea unui statut care să marcheze lipsa posibilității de rezolvare a păcii fie și de moment fără implicarea directă a SUA pe teren. În plus, recursul la încălcarea acordului de neproliferare a armelor de distrugere în masa chimice și a utilizării lor de către Regimul al Assad arată și reașezarea SUA pe o poziție vădit ostilă celei a Rusiei în regiune.
Să ne lămurim: Asta nu înseamnă că de mâine SUA vor ataca și bombarda pozițiile lui Al Assad, reluând din punctul lăsat în 2013 situația liderului alawiților sirieni după predarea armelor chimice. Dar postura semnalizează apropierea de pozițiile turce (relative la Al Assad) și tentația calmării animozităților Turciei cu YPG-formațiunea militară a kurzilor sirieni. În plus, crează SUA o pârghie puternică împotriva Rusiei și un ascendant care urmează să se deconteze bilateral, cu SUA în poziție de forță și Rusia în defensivă. Într-adevăr, Rusia a stopat atacul american asupra lui Al Assad, în 2013 pe baza semnării acordului de aderare la Convenția privind armele chimice a Siriei, predării tuturor armelor chimice și sterilizarea acestora. Rusia a garantat această postură, ulterior s-a constatat încălcarea angajamentului, existența și atacuri repetate, ba chiar sistematice, cu arme chimice în Siria – gaz muștar, clorită, gaz sarin. Astăzi, Rusia a blocat sancțiunile regimului pe motiv că se află în negocieri, dar a creat SUA un avantaj strategic și de inițiativă care ar putea costa masiv.
SUA a acuzat Rusia de tăinuire a utilizării de către Siria a armelor chimice, iar Rusia a acuzat SUA de folosirea unor pretexe false pentru a impune sancţiuni, în încercarea de a răsturna Guvernul sirian. Noul ambasador american la ONU, Nikki Haley, a susţinut politicile americane în cadrul disputelor cu Rusia în privinţa Ucrainei şi Siriei. Anterior, Haley criticase Rusia în cadrul Consiliului de Securitate pentru ceea ce aceasta a numit „acţiuni agresive” şi rolul „destabilizator” în Ucraina. Iar Franța și Marea Britanie susțin că Rusia poartă o „gravă responsabilitate în faţa poporului sirian şi a restului omenirii” prin recentul veto. Aceste pregătiri diplomatice anunță nevoia ca Rusia lui Putin să deconteze rapid veto-ul și angajamentul său pro-Assad într-o formulă alternativă, în caz contrar existând baza morală solidă și perspectivele asumării unor acțiuni directe mai dure direct împotriva regimului sirian, cu paralizarea unei acțiuni de răspuns sau implicare a Rusiei.
Recomandările noastre
