Câştigătoarea concursului "Un proiect pentru Bucureşti" vrea să transforme lacul Văcăreşti în cel mai mare parc din Capitală.

La prima vedere, Simona Creţu pare orice numai politician nu. Îmbrăcată lejer, cu ochelari şi balerini, foarte bronzată şi mereu zâmbitoare, pare mai degrabă un hippie venit să încurajeze "dragostea în lume" decât câştigătoarea locului I pe lista PDL pentru Consiliul General.

Atunci când vorbeşte despre sine este timidă. E uşor emoţionată. Lucrurile se schimbă când începe să-şi povestească proiectul care i-a adus locul de consilier.

Se transformă cu totul, turuie şi pare că nu o mai poţi opri. Într-un final, ajungi să te întrebi de ce proiectul acesta de transformare a lacului Văcăreşti în parc nu a fost pus în aplicare de mai mult timp.

Evenimentul zilei: Cine este Simona Creţu? E cea mai legitimă întrebare pe care o poate adresa un jurnalist celei care conduce lista PDL Bucureşti pentru Consiliul General. Simona Crețu: Ca să încep cu evidenţa, sunt o bucureşteancă de 32 de ani, mamă a doi copii minunaţi, Cezar şi Gabi. Sunt în concediu de creştere a copilului. Şi, în acelaşi timp, preşedinte al unui ONG de mediu. Mai nou şi capul de listă al PDL pentru CGMB.

Cum v-a venit ideea să participaţi la concurs? Făceam de mâncare celor mici şi cred că am văzut la televizor o ştire cu doamna Elena Udrea pe acest subiect. Spunea că va da un post de consilier general pe lista partidului bucureşteanului cu cel mai bun proiect pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii în oraş. Şi mi-am zis să încerc şi eu. Până la urmă, nu aveam nimic de pierdut. Şi, surprize, surprize, am devenit câştigătoarea proiectului.

Vă aşteptaţi ca dintre toţi cei aproape 800 de bucureşteni tocmai dumneavoastră să fiţi desemnată câştigătoare? Evident că m-am gândit la asta. Sincer însă, nu prea credeam. Pentru că, de regulă, politicienii vorbesc multe şi nu prea se ţin de cuvânt. Pentru mine, părea uşor SF ca un bucureştean care vede la televizor o ştire despre concurs şi scrie un proiect chiar să câştige. Mă aşteptam să fie o combinaţie politică mai degrabă şi să se ştie dinainte câştigătorul. Eventual, copilul vreunui lider de partid.

Cum aţi reacţionat când aţi aflat că tocmai dumneavoastră sunteţi câştigătoarea? Nu prea am avut timp să mă dezmeticesc. M-a sunat cineva de la partid, cred că de la departamentul de comunicare, şi m-a rugat să vin cât pot de repede pentru a mă cunoaşte. Eram în parc cu copiii atunci. Le-am spus că nu am unde să-i las şi am mers la sediul acela cochet de pe Aleea Modrogan. Cu ăştia mici după mine, evident. Acolo am fost luată în primire de cei de la comunicare. Aceştia mi-au explicat că juriul m-a desemnat pe mine câştigătoare a concursului. M-au felicitat şi apoi au început să mă întrebe de condiţiile de validare. Dacă sunt sau am fost membră de partid. Dacă am domiciliul în Bucureşti. Ce fel de CV am şi aşa mai departe. Totul s-a petrecut foarte repede.

Şi dumneavoastră nu le-aţi pus nicio condiţie? Veţi râde de mine dacă vă spun. I-am întrebat dacă pot să cumulez şi indemnizaţia de consilier general cu aceea de creştere a copilului. Când răspunsul a venit înapoi afirmativ, le-am spus că vreau să reprezint PDL Bucureşti pe lista pentru Consiliul General.

De ce un proiect eco? Nu e orice tip de proiect eco. În Bucureşti, în fiecare an, se pierd zeci de hectare de spaţii verzi în defavoarea betoanelor. Câteodată ai impresia că trăieşti într-o Capitală a cimentului, a maşinilor şi a clădirilor fără nicio valoare arhitectonică. Am citit la un moment dat ce spunea un filosof britanic despre Bucureşti – că nu mai e un habitat uman. Tind să-i dau dreptate. Capitala nu mai e un loc pentru oameni. Iar eu cred că pot ajuta ca acest lucru să se schimbe.

Ce vă recomandă? Cum demonstraţi că puteţi schimba ceva? De felul meu, sunt o tipă destul de organizată. Am lucrat pentru două firme mari de telefonie mobilă în sistem corporatist. Acolo resursele şi timpul trebuiau drămuite foarte bine. Mai important este însă activitatea mea de preşedinte al ONG-ului Terra Ecologica. Nu vreau să mă laud, dar am făcut cu voluntari poate mai multe decât au făcut instituţiile statului. În patru ani de zile, am plantat aproape 158.000 de copaci în localităţi din jurul Bucureştiului. Tot în speranţa că putem îmbunătăţi într-un fel calitatea aerului respirat şi putem contribui la o mai bună protecţie a mediului înconjurător.

E într-adevăr o cifră impresionantă. Cum aţi reuşit? V-am spus: am gestionat foarte bine resursele. Şi mai e ceva. Oamenii vor mereu să ajute. Ei vor să respire un aer curat. Cred că acelaşi lucru este valabil şi pentru Bucureşti. Din păcate, aici nu prea s-au făcut lucruri în ultimii ani. Începuse domnul Videanu proiectul Centurii Verzi a Capitalei, dar acesta a fost stopat. Nu ştiu exact care au fost motivele. Cert este însă că Bucureştiul are destul de mult de suferit de pe urma acestei decizii. După ştiinţa mea, în Capitală s-au plantat în ultimii 4 ani de vreo 10 ori mai puţini copaci decât a reuşit Terra Ecologica în acelaşi răstimp.

Spuneţi-ne mai multe despre proiectul dumneavoastră… Pe scurt, proiectul presupune transformarea lacului Văcăreşti într-un mare parc. Exact în logica pe care v-o spuneam mai devreme – bucureştenii au mai multă nevoie de spaţiu verde şi de un loc în care să se plimbe în aer liber. Până la urmă, dacă acest proiect va fi implementat, am realiza un parc aproximativ de mărimea Herăstrăului. Imaginaţi-vă ce ar însemna asta pentru Bucureştiul anului 2012.

Înţeleg că sunt acolo nişte amenajări. De ce să nu rămână lac? Povestea lacului Văcăreşti este puţin mai complicată. Prin 1988, soţii Ceauşescu au dorit să se realizeze un lac de agrement în acea zonă a Bucureştiului. Proiectul a fost de la început unul de tip megalitic şi destul de greu de pus în practică. De altfel, o singură dată, în 1989, s-a pompat apă din Dâmboviţa în lacul Văcăreşti. Ceea ce, şi la acea vreme, a fost un proces extrem de costisitor. După Revoluţie, sistemul de alimentare a lacului cu apă din Dâmboviţa a fost considerat nefezabil şi, practic, nu s-a mai întâmplat nimic cu lacul. A existat la un moment dat şi varianta aducerii apei din Argeş, dar asta însemană transportul pe o distanţă de 27 de kilometri. Iarăşi la costuri exorbitante doar pentru a se obţine un lac.

La un moment dat a fost vorba să se facă un hipodrom. Ce s-a întâmplat cu proiectul? Da, era un investitor australian, Tony Mikhael. Asta pe vremea Guvernului Năstase. Dar, aşa cum s-au făcut multe concesionări cu cântec atunci, şi aceasta s-a dovedit o ţeapă. Practic, de foarte mult timp nu s-a mai făcut nimic pentru lacul Văcăreşti. Cred în continuare că soluţia cu parcul este cea mai viabilă.

Ştiu că este un dig acolo. Ar trebui demolat? Există două variante. Cu sau fără demolare. Sincer, eu sunt adepta variantei mai simple. E complicat cu dărâmarea digului şi cred că el ar trebui să rămână. Acesta poate fi amenajat. Chiar dacă este din beton, se pot face covoare de iarbă acolo şi chiar amenaja piste cu biciclete.

Cum credeţi că ar trebui să arate parcul din punct de vedere al amenajării? Poate să cuprindă două părţi. Una amenajată cu alei, băncuţe, felinare. Dar şi zona cu pontoane amenajate. Lacul Văcăreşti poate jocul rolul de minideltă a Capitalei. Îmi povestea o profesoară de la facultatea de Horticultură din Bucureşti că uneori îşi duce studenţii să privească speciile foarte rare de păsări care şi-au făcut un loc acolo. Ştiţi că partea asta de birdwatching este foarte la modă pentru turiştii eco. Eu cred că ar trebui să îmbinăm cadrul antropic cu ceea ce este natural acolo. Să nu stricăm un ecosistem care s-a creat. Să nu uit, cred că ar putea fi utilă şi crearea unei pasarele care să facă legătura dintre noul Parc Văcăreşti şi Parcul Tineretului. Astfel şi cei din cartierele din sudul Capitalei ar putea avea acces la noua insulă de verdeaţă. De asemenea, analizez si in ce masura ar putea fi adusă şi apă de pe Dâmboviţa pentru a crea un luciu de apă navigabil.

Pare un proiect greu de realizat. Credeţi că-l veţi putea pune în practică? Cu siguranţă nu singură. De aceea m-am şi înscris în PDL. Cred că împreună cu oamenii de acolo, unii dintre ei foarte buni specialişti şi mai toţi bine-intenţionaţi, cred că putem transforma acest proiect în realitate. Am vorbit în acest sens şi cu viitorul Primar General, Silviu Prigoană, şi m-a asigurat de susţinerea sa.

Vă doriţi o carieră politică îndelungată? Din politică poţi contribui mai mult la îmbunătăţirea calităţii vieţii. E mai simplu să pui în aplicare proiectele importante pentru urbe. De multe ori, din societatea civilă, uşile sunt închise. Sunt convinsă că PDL mă va ajuta să pun în practică multe dintre ideile pe care le am. Cred că împreună vom putea face din Bucureşti o Capitală verde şi curată, cu care să ne putem mândri.

158 de mii de copaci a plantat Simona Creţu în jurul Capitalei împreună cu ONG-ul său

"Din politică poţi contribui mai mult la îmbunătăţirea calităţii vieţii. E mai simplu să pui în aplicare proiectele importante pentru urbe. De multe ori, din societatea civilă, uşile sunt închise"

CARTE DE VIZITĂ

SIMONA CREŢU, Viitor consilier general

• 32 de ani. Are doi copii, Cezar şi Gabi
• A absolvit Facultatea de Jurnalism - Secţia Comunicare Relaţii Publice
• Este preşedintele ONG-ului Terra Ecologica
• A lucrat pentru două mari firme de telefonie mobilă