Interlopii tatuați și fioroși din fosta URSS au fost înlocuiți de gangsterii-businessmeni hibrizi, care acționează în toată Europa în beneficiul și sub „cupola” Kremlinului.

În 1994, fostul președinte Boris Elțîn își exprima îngrijorarea (fără a ascunde totuși o undă de mândrie) că Rusia este pe cale să devină o „superputere a crimei organizate”. 

Doisprezece ani mai târziu, un mafiot (care susținea că s-a retras) explica expansiunea colosală a crimei organizate ruse în Europa: „Avem ce e mai bun din ambele lumi: de la Rusia avem forța și siguranța, de la Europa, bogăția și confortul”.

Crima organizată rusă este responsabilă pentru o treime din heroina vândută pe străzile Europei, pentru o importantă parte din traficul cu ființe umane și pentru majoritatea traficului ilegal de arme de pe continent. 

Ceea ce face crima organizată rusă cu adevărat periculoasă și dificil de contracarat sunt conexiunile sale cu aparatul de securitate al Kremlinului, mai ales Serviciul de Informații Externe (SVR), Serviciul de Informații militare (GRU) și Serviciul de Securitate Federal (FSB, urmașul KGB), se arată într-o analiză realizată de Mark Galeotti, coordonatorul Centrului pentru Securitate Europeană.

Jaful instituționalizat a fost urmat de „naționalizarea” lumii interlope

La scurt timp după destrămarea URSS, bandiții tatuați și fioroși au lăsat locul unei alte generații, total diferite: gangsterii-businessmeni hibrizi, profitori de pe urmaprivatizărilor-fulger, a lacunelor din sistemul legal și a incapacității statului.

Un polițist își amintește: „erau vremuri când știam că bandiții nu au doar bani și arme, dar și un krysha (literal, „acoperiș”, în argou înseamnă „protecție politică”) și eram nevoiți să acceptăm asta”. Împușcăturile de stradă și mașinile-capcană deveniseră ceva banal. Gangsterii își expuneau fără teamă opulența. Sfârșitul anilor ‚90 a adus o schimbare: violențele și reglările de conturi între bande au încetat. Jaful național se încheiase. Noii moguli, care se folosiseră de timpurile tulburi pentru a pune mâna pe piețe și bunuri, aveau acum nevoie de liniște pentru a se bucura de bogățiile dobândite.

Anumite grupări din structurile militare și de securitate, motivate de sentimente naționaliste dar și de interese personale, au început să militeze pentru o regenerare a puterii statului și instaurarea ordinii.

Deși ascensiunea lui Vladimir Putin a stârnit la început o oarecare neliniște, noii îmbogățiți au înțeles repede că acesta propune un fel de contract social cu lumea interlopă. Vestea s-a răspândit repede că nu vor avea nimic de suferit câtă vreme vor înțelege că statul este Nașul și ei nu-i amenință supremația.

Rezultatul a fost pur și simplu o instituționalizare a corupției, cu legături bine stabilite între gangsterii privați și stat. Inclusiv cu aparatul de securitate al statului. Așa se face că după o privatizare galopantă, transformată în jaf instituționalizat, s-a ajuns la o „naționalizare” a lumii interlope.

Statul închidea ochii la acțiunile lumii interlope cu condiția să fie și el servit când are nevoie. De pildă, în timpul celui de-Al Doilea Război Cecen (1999 – 2009), Kremlinul a știut să găsească „argumentele” potrivite pentru a-i convinge pe gangesterii ceceni să nu-i sprijine pe conaționalii lor rebeli, dacă vor să-și păstreze privilegiile.

La alegerile din 2011, bandele de crimă organizate au fost folosite la strângerea de voturi pentru putere și la distrugerea campaniei opoziției.

În ultimii ani, după răsturnarea de la putere a regimului pro-rus de la Kiev al lui Viktor Ianukovici, regimul Putin a intrat într-o nouă fază, simțindu-se atacat de Occident. Iar una dintre tacticile Kremlinului în acest război a fost utilizarea criminalității organizate.

„Operațiunile speciale” ale gangsterilor Kremlinului

În anii ‚90, grupările de crimă organizată ruse au „invadat” Europa. Părea că sunt de neoprit. Praga a devenit capitala europeană a tuturor „reprezentanțelor” bandelor rusești importante: Solntsevo, Tambovskaya, cecenii... De la cluburile de noapte din Budapesta la instituțiile financiare din Londra, până în Franța și Germania, știrile oficiale și zvonurile relatau despre cucerirea Europei de către crima organizată rusă.

A urmat o perioadă de declin, ca urmare a „reorganizărilor” din țara mamă și a luptei anti-mafia din țările europene. Când gangsterii ruși s-au întors în Europa în anii 2000 și 2010, au făcut-o mai ales în poziții „din umbră”, ca brokeri și mijlocitori. Doar caucazienii și georgienii (de exemplu, clanul Kutaisi) au continuat să opereze în stradă, dar ei reprezintă astăzi o minoritate.

Cei mai mulți operează la un nivel mai strategic, oferind acces la resursele și rețelele lor. Aceste grupări vând orice, de la heroină afgană și metamfetamine rusești până la expertiză în pirateria cibernetică și investiții de bani murdari. 

„Ursulețul prietenos” al KGB

Deși serviciile secrete ruse își dezvoltă continuu propriile capabilități, Moscova este încă  foarte dependentă de recrutarea de pirați, fie și pentru folosirea lor în misiuni punctuale, în schimbul protecției și libertății. Pe lângă recentele acțiuni ale unor grupări precum APT28 (zis și „Fancy Bear” – „Ursulețul excentric”, asociat cu GRU) și APT29 (zis și „Cosy Bear” – „Ursulețul prietenos”, despre care se crede că este parte a FSB) au existat și atacuri recente care par opera unor pirați „freelance” coordonați de Moscova, cum ar fi atacul asupra sistemelor centrale NASDAQ.

Aceiași actori au furnizat „mână de lucru” pentru operațiuni majore precum atacurile DDoS din Estonia (2007) și Georgia (2008) – care au copleșit și distrus site-uri și servere inundându-le cu trafic fals – ca și ofensiva cibernetică asupra guvernului din Ungaria. Oportunitățile de folosire a atacurilor și spionajului cibernetic se înmulțesc într-un ritm mai rapid decât capacitatea de dezvoltare a serviciilor secrete.

Ceea ce face ca pe viitor cererea de mercenari pentru piraterie cibernetică să crească. 

„Cernaia Kasa” 

În septembrie 2014, ofițerul KaPo (serviciul de informații interne estonian) Eston Kohver era pe punctul de a se întâlni cu un informator, când un comando al FSB a trecut granița și l-a răpit. A fost declarat vinovat pentru un presupus spionaj și schimbat ulterior cu un agent rus. Motivul răpirii nu pare să fi fost însă schimbul de spioni, nici măcar un avertisment la adresa Estoniei, ci compromiterea unei anchete la care lucra Kohver, legată de contrabanda de țigări. 

Există dovezi, spune Mark Galeotti, că FSB înlesnește contrabanda în schimbul unei cote din veniturile realizate. Acești bani, fără urme rusești pe ei, ar fi folosiți pentru acțiuni politice în Europa. Cooperarea reciproc avantajoasă dintre serviciile secrete ale Moscovei și bandele de crimă organizată „le transformă pe acestea în surse utile de cernaia kasa (bani negri) care pot fi folosite mai ușor pentru acțiuni ilegale în exterior decât prin transferul de fonduri ruse peste graniță”, spune Galeotti. 

Afaceriști sub acoperire

Prezența continuă în primplanul vieții din Rusia a puternicului afacerist interlop de origine ucraineană Semen Moghilevici, arestat în 2008 pentru a fi eliberat anul următor, arată nu doar capacitatea crimei organizate de a genera și mișca bani pentru a obține informații, ci și capacitatea de a furniza agenți de influență pentru Moscova.

Adeseori, figurile importante ale mafiei sunt luate de la nivelul de stradă al crimei organizate și mutate în poziții cheie, unde operează ca investitori și brokeri atât în economia albă cât și în cea neagră. Moghilevici, care în 2009 figura în „Top 10 fugari” căutați de FBI, a ajuns în 2014 să dețină, 30% din concernul suedez Misen Energy AB prin Nell Kingston Holdings, ceea ce a dus la suspendarea tranzacționării acțiunilor companiei până la finalizarea unei investigații.

Alteori, interesele materiale sunt ascunse în spatele unei complicate rețele de companii-paravan din întreaga lume. Acest tip de investiții produce structuri optime pentru plasarea de agenți sub acoperire (ca Evgheni Buriakov, ofițer SVR arestat în 2015 la New York), care oficial lucra la Vneshekonombank), dar oferă și influență financiară și politică. 

„Extrageri” spectaculoase

Experții în trecerea de oameni și bunuri peste frontiere sunt la mare căutare în serviciile secrete, deci și la Moscova. În 2010, Christopher Metsos, cel mai valoros dintre spionii ruși din Statele Unite, a fost deconspirat într-o acțiune a FBI, numită „Operation Ghost Stories”, împreună cu alți nouă agenți ruși. A reușit să fugă în Cipru.

A fost arestat și apoi eliberat pe cauțiune, dar a dispărut în ciuda supravegherii draconice a americanilor și a serviciilor din alte țări. Mai mulți experți americani în contraspionaj au afirmat atunci că „extragerea” lui Metsos s-a produs cu ajutorul rețelelor ruse de traficanți de persoane.

Colaboratori pentru „mărunțișuri”

Deși revenite la rețelele și bugetele generoase din vremea Războiului Rece, serviciile secrete ruse au în continuare nevoie de mână de lucru. În spatele oricărei operațiuni de „intelligence” se află și multe activități mărunte, care nu necesită neapărat calificare. Or, în acest scop, Kremlinul preferă să-și racoleze „colaboratorii” din rețelele de crimă organizată. De multe ori, aceștia nici nu află pentru cine lucrează. 

De exemplu, în Germania, grupările interlope ruse au participat la supravegheri simple, la colectarea de materiale și la transmiterea de mesaje (cum ar fi însemnarea unei anumite cutii poștale). De asemenea, achiziționările unor proprietăți din vecinătatea unor unități militare din Finlanda de către cetățeni ruși au fost realizate cu participarea grupurilor de crimă organizată, în beneficiul Moscovei, a raportat SuPo, serviciul de informații interne finlandez.

Asasini de închiriat

Serviciile secrete ruse au ocazional misiuni de eliminare a unor persoane considerate amenințări pentru țara lor de origine, precum Alexander Litvinenko (ucis la Londra în 2006) sau sprijinitori ai militanților ceceni sau din Caucazul de Nord. Mai mulți dintre aceștia au fost lichidați la Viena sau Istanbul. 

Dacă în cazul lui Litvinenko pare să fi fost direct mâna unor asasini guvernamentali, în celelalte se pare că misiunea a fost subcontractată” crimei organizate, mai ales unor grupări din Caucaz sau Cecenia.

De exemplu, Nadim Ayupov, unul dintre asasinii celor trei rebeli ceceni de la Istanbul, din septembrie 2011, a fost membru al unei grupări de crimă organizată din Moscova, specializată până atunci în furturi de mașini. Autoritățile turce au bănuit că „angajatorul” a fost FSB.