Fostul consilier prezidențial Sebastian Lăzăroiu a revenit în paginile „Evenimentului zilei” cu o nouă rubrică. În fiecare marți puteți citi diagnosticul pe care „Chirurgul politic” îl pune pentru cele mai importante evenimente ale săptămânii
BNR poate deveni o veritabilă școală de reeducare a tinerilor politicieni. Performanța sa e certificată de un exemplu viu, Bogdan Olteanu. „O diferență de la un surplus bugetar, în anul acesta, la un posibil deficit bugetar de cinci la sută, în anul viitor, dacă am cumula efectele actualului proiect de Cod Fiscal cu actuala propunere de legislație a salarizării, în sectorul public, ar fi devastatoare pentru credibilitatea României, în plan internațional”, avertizează astăzi, corect, Olteanu (membru CA-BNR). Acum opt ani, junele liberal era „pârghia” lui Tăriceanu în Parlament și împreună au făcut praf bugetul României cu o revărsare de pomeni nesustenabile. Cum politicienii se înghesuie încă din „pruncie” să urmeze cursurile Colegiului Național de Apărare, poate n-ar fi rău să-și facă și BNR un Colegiu Național de ”Macroprudențialitate” în băncile căruia să înroleze tinerele talente din politică. Ar fi oricum constituțional și mai democratic decât Comitetul Național pentru Supraveghere Macroprudențială, pe cale să cenzureze atribuții ale Guvernului. Lui Ponta, de pildă, i-ar prinde bine un stagiu la BNR, mai mult decât o vacanță în Florida, la câteva sute de mile de coasta dezamăgitorilor frați Castro, gata să bată palma cu ”imperialismul american”. Între timp, ”baronul luminat” Dragnea se poate ocupa de neverosimila reformă a PSD.
FOTO: Victor Ponta FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU
Se împlinește visul românilor – Isărescu, premier
După ce politicienii ”au dansat și au băut” destul pe banii românilor în ultimii ani, a sosit vremea să fie puși sub tutelă de elita tehnocrată a României. Așa se explică proiectul Comitetului Național pentru Supraveghere Macroprudențială, format din nouă membri (dominat de reprezentanți BNR), care să cenzureze decizii și inițiative ale Guvernului. Adică, 
un fel de Curte Constituțională a Macroeconomiei, care să judece politicile publice după ”manualul” nescris al bunului-simț economic. Paradoxal, chiar CCR ar putea să fie ”nănașul” acestei inițiative, undeva la marginea Constituției, în cazul în care cineva ar formula o contestație. Acesta însă pare a fi singurul defect al Comitetului, pentru că, sincer, nu prea văd cine altcineva să ne apere de hiper-generosul Cod Fiscal și de majorarea astronomică a salariilor bugetarilor în 2016. Iar astea sunt doar măsurile planificate, pentru că, așa cum s-a văzut în luna mai, ”din greșeală” se pot dubla și alocațiile pentru copii. Cei care chestionează caracterul democratic al acestui Comitet ar trebui să se întrebe ce a fost democratic în România ultimilor ani – tentativa de puci parlamentar din 2012? Majorările salariale și creșterea pensiilor din 2007-2008 care au dus România pe marginea prăpastiei în 2010? ”Marțea neagră” din 2013? În orice caz, o vizibilă cabală tehnocrată pare a se fi pus în mișcare de ceva timp, ca o compensație la avântul luat de clasa politică pentru subordonarea justiției și subminarea populistă a economiei. În timp, o asemenea străvezie ”infantilizare” a politicienilor de către instituțiile statului, oricât de detestați ar fi ei de marele public, ar putea produce o contra-reacție a societății împotriva tehnocrației.
Dragnea, sentință defi nitivă: să reformeze PSD
Alternativ, dacă Mugur Isărescu nu va reuși să domolească elanul populist, poate va reuși Liviu Dragnea. Nu de alta, dar izvorul tuturor acestor măsuri electoraliste este PSD. Ce se vede deocamdată e că Dragnea comandă și Ponta execută, ceea ce pare liniștitor, doar dacă poți intui cine-i ordonă lui Dragnea să comande. În ceea ce privește Codul Fiscal, partidele se îndreaptă foarte probabil spre o scădere progresivă, în etape, a fiscalității, o soluție mai rezonabilă decât cea trimisă la re-examinare. Desigur, asemenea deznodământ contrazice flagrant asigurările date de Ponta și Teodorovici că totul se poate face fără riscuri„dintr-o bucată”. Rămâne întrebarea dacă măcar unul din cei doi va demisiona sau va accepta cuminte înfrângerea. Legea salarizării bugetarilor e o altă piatră de încercare iar, aici, lui Dragnea îi va fi și mai dificil să sune retragerea. În general, Dragnea are o viață grea în PSD când se ambiționează să o ia de la capăt cu un proiect în care au eșuat, înaintea sa, Năstase, Geoană și Ponta. E drept că s-ar putea să aibă mai mult succes discursul: ”și eu am ca și voi probleme cu justiția, dar trebuie să respectăm regulile jocului”, decât retorica antecesorului: „șefa DNA e pusă de mine și, dacă nu sunteți cuminți, ați văzut ce vi se întâmplă”.
Dar dacă PSD va reuși?
Dacă PSD va reuși măcar un ”face- lift” până la anul, atunci PNL va avea o uriașă problemă la alegeri, pe care nici măcar Iohannis nu o va putea rezolva. Condamnatul Dragnea s-ar putea să facă din social-democrați un partid mult mai viu și poate mai atractiv în comparație cu inerția vizibilă a liberalilor, trași încolo și încoace, după cum bate vântul pe scena politică. Populiști dacă situația o cere, liberali dacă e nevoie, socialiști dacă e la modă, cam așa arată PNL acum. Nimic strălucitor, nimic ofensiv, nimic consecvent, deși sunt, chipurile, în Opoziție. Doar o continuă bălteală și o așteptare lacomă de a prinde butoanele puterii cât mai curând.
Recomandările noastre
