O dezbatere foarte aprinsă a avut loc săptămâna trecută pe evz.ro şi pe reţelele sociale, în jurul orei de religie. Subiectul a împărţit imediat publicul în două tabere, discuţia devenind, de fapt, una despre graniţele pe care trebuie sau nu trebuie să le tragem între biserică şi stat. Mulţi dintre cei care au pledat pentru eliminarea orei de religie din şcoli au militat, de fapt, pentru o saparaţie clară a instituţiilor statului de biserică şi în special de Biserica Ortodoxă Română. Discuţia ar trebui să fie însă despre viitorul nostru şi despre cum reglăm şcoala astfel încât să pregătească noile generaţii cât mai bine pentru provocările prezentului şi, mai ales, pentru provocările viitorului.
Discuţiile s-au aprins după ce Curtea Constituţională a impus o modificare aparent minoră în procedura şcolară pe care părinţii o au de făcut atunci când vine vorba de ora de religie. Până acum, elevii erau înscrişi automat la ora de religie.
Părinţii care nu doreau să-şi trimită copilul la religie sau cei care nu sunt ortodocşi trebuiau să facă un drum până la şcoală, pentru a completa o cerere în acest sens. Practic, ei erau puşi într-o situaţie discriminatorie.
Curtea Constituţională a decis că înscrierea automată nu este constituţională şi a impus o schimbare aparent minoră în procedura şcolară. Copilul nu mai este înscris automat şi toţi părinţii care doresc ora de religie fac o cerere pentru asta. Practic, astfel, ora de religie a devenit opţională, lucru care a enervat la culme Biserica Ortodoxă. Interesant este că numai BOR a reacţionat public vehement, ceea ce trebuie să ne pună pe gânduri. Lipsa unor reacţii publice ferme şi insistente ale altor culte religioase arată că nevoia obligativităţii orei de religie ţine de interese exclusive ale BOR, care are o poziţie dominantă şi în această zonă a societăţii. Mulţi dintre cei care au contestat necesitatea orelor de religie în şcoli au invocat tocmai această poziţie dominantă a BOR în societate şi mai ales, interferenţele anormale cu alte zone unde biserica nu ar avea ce să caute. Cel mai flagrant exemplu este implicarea bisericii în campania electorală.
Cei care au militat pentru obligativitatea orei de religie au adus un argument foarte important: valorile pe care le insuflă copiilor acest tip de educaţie. Aceste valori sunt elementul central în jurul căruia trebuie purtată dezbaterea publică. Este de necontestat că nu putem avea un viitor normal dacă nu găsim calea prin care şcoala să transmită noilor generaţii valori importante. Religia este una dintre căile prin care se pot educa generaţii mai bune, nu trebuie să fie neapărat singura cale şi la asta ar trebui să se gândească statul.
Discuţia este, de fapt, una despre modul în care regândim cu totul rolul şi scopul educaţiei naţionale. În 20 de ani, lumea s-a schimbat atât de mult încât provocările sunt radical diferite pentru noile generaţii. O provocare este cum putem proceda astfel încât un copil să fie educat să înţeleagă corect mesajele pe care le observă din alte culturi şi alte religii. Reţelele sociale şi mijloacele moderne de comunicare în masă au anulat distanţele georgrafice şi aduc împreună comunităţi care în trecut se intersectau foarte rar.
Din această perspectivă, eu cred că pentru copilul meu ar fi mult mai util să înveţe despre toate religiile şi să fie educat să vadă punctele comune, nu neapărat diferenţele.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
