Joi seara, în direct fiind la emisiunea România9 de la Tvr, am avut prilejul de a urmări secvențe din Piața Victoriei, de la Protestul TeFeList împotriva Modificărilor la Codul fiscal. În dese rînduri mi-am exprimat scepticismul de tip I.L. Caragiale față de nivelul intelectual al Poporului român, dominat de amestecul de sînge din mahalalele marilor orașe și, prin urmare, întruchipare a Prostiei care se crede Deșteptăciune.

Demonstrația de miercuri seara m-a clătinat în acest scepticism. Cum adică niște români – români, nu japonezi, nu nemți – demonstrau împotriva modificărilor la Codul fiscal?! Ca să demonstrezi împotriva unor modificări la Codul fiscal înseamnă că ești cel puțin doctor docent în domeniul financiar. Eu, de exemplu, deși absolvent de facultate, deși om de bibliotecă, deși presupus a mai ști cîte ceva măcar din frecventarea cărților, n-am înțeles nimic din modificarea Codului fiscal. Chiar și în emisiune, am întrebat în dreapta și-n stînga, ce s-a urmărit prin aceste modificări, dar nimeni nu m-a putut lumina. Din cînd în cînd mă uit seara la talk showuri despre Revoluția fiscală. Domni distinși stau în fund pe scaune, ca la un depănușat sub formă de clacă, și vorbesc pro și contra Revoluției fiscale. Îi urmăresc pe cei care spun că e o Minune. Nu-i înțeleg. Îi urmăresc pe cei care spun că-i un Dezastru. Nici pe aceștia nu-i înțeleg. Și dacă nu înțeleg nici de ce e bun, nici de ce e rău, cum să ies să protestez pro sau contra? Dacă o mie și ceva de cetățeni, între care am dibuit și persoane fără bacalaureat, ba chiar folosind deștu pe post de semnătură electronică (zilele trecute a trebuit să iscălesc niște hîrtii pe o tabletă și cel care m-a pus să fac asta mi-a zis să fac iscălitura mea cu deștu, vă imaginanți ce ușor mi-ar fi fost dacă mă mulțumeam să pun deștu?!), au ieșit să demonstreze miercuri seara împotriva modificărilor la Codul fiscal, înseamnă că, în materie de cultură financiară, noi, românii, suntem superiori nemților, japonezilor, americanilor și altor nații care ni se dau drept exemplu de urmat, așa cum barbarilor li se dădea drept exemplu Luminatul Bizanț. ​Pentru mine a fost un moment de descumpănire și capacitatea celor din piață, români, nu caraibieni, de a se revolta, altfel spus, de a trăi o emoție intensă, devastatoare, provocată de chestiuni abstracte. Toți cei pe care i-am văzut discutînd pro și contra la televizor despre Revoluția fiscală erau calmi, plicticoși de calmi. Și cum să nu fii calm, detașat, cînd discuți despre impozitul pe venit, despre trecerea contribuțiilor sociale de la angajator la angajat, despre – citez din Ordonanță – „neadaptarea cadrului fiscal la actualele tendinţe de erodare a bazei impozabile aferente impozitului pe profit”? Aceste abstracțiuni, care mie îmi dau dureri de cap și dacă doar le citesc, leau trezit celor o mie de români o revoltă atît de mare încît, fără să se gîndească la faptul că a doua zi trebuie să meargă la servici și, dacă sînt bărbați ar mai putea bate vreun cui pe acasă, iar dacă sînt femei, ar putea spăla o cadă de rufe, s-au dus la minimarket și, dînd curs indicațiilor primite de la Corupția care ucide, ONG-ul tipului în chiloți prin metrou fără a fi dus la Mărcuța, au cumpărat suluri de hîrtie higienică, s-au suit în mașini sau în mijloacele de transport în comun, străbătînd Bucureștii, pentru a ajunge în Piața Victoriei, unde au dat declarații pe placul Realității tv și a lui Digi24. Nu cred să existe în Istoria, destul de bogată a protestelor din lumea întreagă, o mie de oameni atît de devastați de emoție, pentru că se modifică Codul fiscal. Da, dacă s-ar fi modificat prețul la pîine aș mai fi înțeles, amintindu-mi imediat de amărîta aia de Maria Antoaneta care ar fi zis (deși unii istorici spun că e un fake news, că dacă n-au pîine să mănînce cozonac), aș mai înțelege. Dar să te devasteze de revoltă modificarea Codului fiscal? Mai ales că, judecînd după faptul că cei o mie de români au stat în Piață pînă pe la 22 noaptea, fără să grăbească să meargă acasă, să se culce, pentru ca a doua zi să fie freș la muncă, toți cei o mie n-aveau serviciu, și dacă n-aveau serviciu, de ce să-i supere atît de tare modificarea Codului fiscal, care vizează pe cei care muncesc. Acestea au fost mirările mele de bază, ca să le zic așa, după cartea celebră a lui Lucrețiu Pătrășcanu, Problemele de bază ale României (nici nu știți ci actuală e cartea comunistului!). Cînd s-a termintat transmisia în direct, mai precis, transmisia în direct a unei tanti cu încîlceli ale minții mai ceva decît Trahanache, mi-a dat seama de marea ciudățenie a acestei demonstrații, cea mai nedumeritoare din toate. Ordonanța de urgență zisă și Revoluția fiscală a fost dată de Guvernul Mihai Tudose. Orice om care e om și nu pătlăgică știe că principalul responsabil într- un asemenea caz e premierul. În cazul lui Mihai Tudose, aparatul de propagandă al Băieților care stau în păduri și nu le cutreieră, precum băietul Mihai Eminescu dintr-o poezie celebră, a lăsat să se înțeleagă că Mihai Tudose n-a vrut nici în ruptul capului să dea OUG, dar l-a forțat Liviu Dragnea. Acum, sincer să fiu nu-mi dau seama cum poate forța un simplu absolvent de facultate de Transporturi un doctor în SRI și nu unul oarecare, ci un doctor pentru a cărui laudă directorul SRI și prim adjunctul SRI au lăsat deoparte spionii și teroriștii și s-au apucat de scris. Indiferent de relația dintre Mihai Tudose și Liviu Dragnea, un lucru e limpede: Mihai Tudose e principalul responsabil de Revoluția fiscală prin OUG. Dacă voia își dădea demisia și nu o promova prin Ordonanță de Urgență. Mihai Tudose nu numai c-a promovat- o, dar mai mult, pe la prînz, în prefața publicitară a ședinței de Guvern, a declarat în văzul întregii națiuni că mișcările de protest sînt puse la cale de multinaționale. Pentru o astfel de afirmație cei de la România tv s-au trezit lipsiți de publicitate de la multinaționale, la cererea celor din Piață. ​Ei, bine, ce-am putut observa eu?  Că, deși desfășurată în fața Guvernului, deși OUG fusese dată de Guvernul României, principalul vinovat – Mihai Tudose – n-a fost ținta nici unei lozinci, a nici unui spectacol cu manechine. Cei beșteliți, întinși pe jos sub formă de manechine cu ținută de pușcăriaș, au fost Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu. Doi lideri politici care n-au condus ședința de Guvern care a dat OUG în stare să-i scoată din minți pe TeFeLiști. A doua zi am urmărit Divizia Presă a Binomului. Nici un site, nici o televiziune din Rețea nu l-a atins pe Mihai Tudose nici măcar cu o floare. Să zicem că TeFeLiștii, coborînd în stradă noaptea, n-au văzut bine. Dar ziariștii? Ziariștii au scris ziua. Cum de nu l-au luat în tărbacă pe Mihai Tudose, mai ales că Liviu Dragnea a fost prins de mustață și tăvălit prin cerneală ca prin balegă? Multora, acest paradox – ocolirea de către protestatari și de către presă – a principalului responsabil pentru mult hulita Revoluție fiscală ar putea să li se pară inexplicabilă. Mie însă mi-e perfect explicabilă. Așa cum am mai scris, Mihai Tudose e l’enfant gâté al Sistemului, al Statului Paralel, al lui Deep State. Cum au fost pe rînd și alții, Gabriel Oprea, de exemplu. Operațiunea trecerea PSD din mîna lui Liviu Dragnea în mîna lui Mihai Tudose presupune în chip necesar o campanie diversionistă de albire a premierului, de ocolire a problemelor sale, de prezentare a lui Mihai Tudose ca alternativă europeană la coruptul Liviu Dragnea. Deși lider PSD, deși baron local, cu toate notele definitorii, Mihai Tudose e prezentat drept un luptător împotriva corupției, un european, un modern, într-un cuvînt, un lider contrapus total lui Liviu Dragnea. Se rezolvă astfel, ca și în cazul lui Gabriel Oprea, două chestiuni. Pe de o parte drogarea premierului cu credința că el e un Ionel Brătianu combinat cu Iuliu Maniu, astfel încît să fie și mai TeFeList decît e , pe de altă parte, pregătirea opiniei publice pentru transferul de putere din PSD. Da, dar Mihai Tudose a denunțat multinaționalele. Nu s-a temut că astfel își strică imaginea de lider european? ar putea întreba cineva. Nu, deoarece știa că TeFeLiștii au primit ordin să nu ia în seamă această ieșire tipic PSD-istă. În schimb, atacarea multinaționalelor a avut rolul de a-și apropia electoratul PSD, de a trece drept un naționalist. Transferul de putere din PSD nu e posibil cîtă vreme Mihai Tudose e suspectat de electoratul PSD ca fiind Te- FeList. De altfel, nu știu dacă s-a observat, dar pînă și aprobarea OUG a fost manipulată în așa fel încît să pară că Mihai Tudose n-a avut încotro, că Liviu Dragnea l-a forțat: ședința de Guvern a fost amînată dinadins pentru asta de Mihai Tudose, mașinăria de dezinformare a lansat zvonul că premierul a fost obligat de Liviu Dragnea să dea OUG. În presă a apărut știrea că Liviu Dragnea a fost convocat luni la DNA. Face parte convocarea asta din Operațiunea Mihai Tudose? T ​are mă tem că da.