EVZ Special
Mărturia unei ziariste de la prima deplasare a fostului președinte în Franța. Răzbunarea lui Iliescu în curtea lui François Mitterand
Aprilie, 1994. Președintele României efectua prima vizită «de stat» în Franța.
Nivelul diplomatic foarte înalt însemna, între altele, cazarea la Hotel Marigny, palat aflat peste drum de Elysée, conferința de presă comună a celor doi președinți – încă François Mitterand la vremea aceea, aflat în ultimul an din cei 14 lungi ani ai președinției sale.
Vizită foarte importantă, menită să fixeze pentru prima dată cadrul de cooperare democratic după prăbușirea comunismului, și care stă încă la baza relațiilor bilaterale. Toate acestea explică de ce, deși mă aflam la Paris în tranzit spre Consiliul Europei de la Strasbourg unde România tocmai devenise membră, am cerut președinției franceze o acreditare la respectiva conferință de presă. Și foarte mândră, cu acreditarea agățată de gât, am traversat toate barajele poliției franceze până în curtea Palatului Marigny unde am fost întâmpinată de un reprezentant al Ambasadei care m-a luat frumos de mânecă și m-a poftit afară! Persoana în chestiune nu are nici o vină, căci primise instrucțiuni, aș putea presupune chiar că mă aștepta… Oficialii francezi aflați în preajmă au început să se agite, fără să înțeleagă ce se întâmplă. «Elle est journaliste, elle peut rentrer! (e jurnalistă, poate intra!)» a constatat polițistul însărcinat cu verificarea acreditărilor. Imposibil! Am fost condusă de către reprezentantul ambasadei la ieșire, cu explicația «Son journal n’a pas le droit de rentrer » (ziarul ei nu are dreptul de a intra). Am lăsat în urmă o seamă de fețe perplexe!
Incidentul urma unei decizii de ridicare a acreditării „Evenimentului zilei” la Cotroceni. Era vorba despre colega mea acreditată la Cotroceni, Anca Alexandrescu, foarte tânăra jurnalistă pe atunci, care publicase informații oarecum «off» din timpul unei alte vizite oficiale a președintelui Iliescu. Adevărul este însă că președintele cedase nervos după o suită de articole devastatoare publicate de „Evenimentul zilei” care la vremea respectivă deținea aproape monopolul informațional.
Programul oficial continua cu un discurs al președintelui la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei urmată ca în toate cazurile similare de o… conferință de presă. România, cum spuneam, abia fusese admisă, iar Consiliul Europei, anticameră a UE, se ocupa în special cu drepturile omului. Ce inaugurare, să impiedici participarea unui jurnalist! Nu că nu s-ar fi încercat prin reprezentanții noștri la CE, doar că aici nu s-a putut. Avertizasem serviciul de presă care a fixat camerele pe mine, în cazul în care cineva ar fi încercat să mă scoată din sală. Am văzut câteva priviri neprietenoase în cadrul delegației, la intrarea în sala de conferințe. Prea târziu însă pentru a lua măsuri – care or fi fost acelea.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
