La Târgul de carte „Gaudeamus” din acest an am fost prezent cu o nouă carte care îl are ca protagonist pe jurnalistul Andrei Mladin, cunoscut cititorilor din romanele „Atac în bibliotecă”, „Profesionistul”, „Trucaj”, „Pe ce picior dansați?”, „Fortăreața nebunilor”.
De data aceasta, eroul meu e în pom! Și la propriu, și la figurat. La propriu – pentru că s-a mutat într-o căsuță de lemn instalată într-un copac. Astfel protestează față de cei care nu-i acordă despăgubiri pentru o proprietate abuziv confiscată. Evident, demersul său stârnește reacții adverse din partea autorităților. Ele îl somează să înceteze protestul și recurg la mijloace dure pentru a-l convinge să renunțe la revendicările sale. La figurat – pentru că e amenințat din pricina unor povestiri publicate în Flacăra. Concepute sub forma unor distopii, aceste texte acreditează o altă versiune în legătură cu execuția dictatorilor înlăturați de la putere în decembrie ,89. Confesiunile obținute de la un torționar muribund îi sporesc și ele necazurile.
Ca și însemnările incendiare despre evenimentele din Piața Tianamen din iunie 1989, descoperite întâmplător într-un caiet. Acestea descriu destinul tânărului care a sfidat cu un curaj inimaginabil amenințarea tancurilor. Fotografiile care au surprins momentul respectiv sunt cunoscute de o lume întreagă. O casă bântuită de fantome mai adaugă o enigmă la cele cu care Andrei Mladin deja se confruntă. Doar o motociclistă cu un ochi căprui și altul negru îi mai înseninează viața. Și, desigur, umorul la care nu renunță nici în cele mai grele împrejurări…
La lansarea „Maestrului fricii”, criticul și istoricul literar Ion Bogdan Lefter afirma: „e o carte foarte, foarte interesantă…, și îl citim din nou pe George Arion cu mare plăcere și ca autor mystery & thriller, și ca părinte al lui Andrei Mladin, dar și ca intelectual, personalitate, identitate în societate, în lumea asta pe care a traversat-o, ieșit dintr- un regim de dictatură, intrând într-o epocă foarte complicată în care ne aflăm, într-o epocă având propriile structuri, precum stâlpii aceștia ai edificiului unde ne aflăm, foarte atent calculați ca să susțină ce e deasupra, dar o lume și haotică, precum viermuiala asta din târgul nostru, care târg este o bună metaforă a lumii.”
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
