De ce Klaus Iohannis nu poate fi Vladimir Putin. România lui Cristoiu

De ce Klaus Iohannis nu poate fi Vladimir Putin. România lui Cristoiu

Între 2 decembrie și 5 decembrie 2017, o delegație a Bisericii Ortodoxe Române a fost la Moscova, la invitația Patriarhului Kiril al Moscovei și al Întregii Rusii. Ultima vizită în Rusia la un asemenea nivel a avut loc cu nouă ani în urmă, între 8-9 decembrie 2008, cu prilejul funeraliilor patriarhului Alexei al II-lea al Moscovei şi al Întregii Rusii.

Ar fi fost acesta un motiv suficient pentru o reflectare amplă în presa noastră a vizitei de la începutul lui decembrie 2017. Alt motiv ar trimite la relațiile dintre România și Federația Rusă în ultimii ani. Pe fondul unei rescrieri a imaginii Rusiei, pînă mai ieri amica Occidentului, drept Dușmanul numărul unu al Lumii Civilizate, gata să halească întreaga Europă , începînd, evident, cu țărișoara noastră, alintată de patrihoți drept cea mai rîvnită țară de pe pămînt de marile Împărății succesive în Istorie, pe meleagurile dîmbovițene s-a ivit și a înflorit o atmosferă anti-rusească avîndu-și resorturile și în zelul nostru de a fi cățelușii Puterii Coloniale de la un moment dat. În condițiile acestei atmosfere, adîncite de înrăutățirea de la o zi la alta a relațiilor dintre România și Rusia, vizita unei delegații a BOR la Moscova apare ca un eveniment istoric, care ar fi meritat o prezentare pe larg în presa noastră. Cu puține excepții însă (Evenimentul zilei și Radio România Actualități, unde corespondentul Alexandru Beleavski și-a dovedit încă o dată măiestria), vizita a fost trecută cu vederea de site-uri, televiziuni și radiouri.

Nu putem neglija în tăcerea care a înconjurat această vizită dezastrul de comunicare atins de Biserica Ortodoxă Română sub conducerea Patriarhului Daniel. Nici o biserică din lume nu-și mai poate permite să rămînă în cercul închis al propriei prese. Faptele și gîndurile Bisericii trebuie să ajungă și la marele public, inclusiv la cel care nu se omoară cu frecventarea Bisericii. Patriarhul Daniel a făurit, în cadrul unei transformări a Bisericii Ortodoxe Române într-o companie aducătoare de profit, un sistem de presă deosebit de puternic, menit a cultiva exclusiv faptele și gîndurile BOR. Oricît de mult și de bine ar scrie Basilica.ro și ar vorbi Trinitas, păstrarea faptelor și gîndurilor BOR în cercul închis al presei religioase nu va duce niciodată la promovarea unei imagini fericite a Bisericii în opinia publică din România.

Preocupat cum sînt de tema Marii prigoane împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse în anii comunismului, urmăresc site-ul Patriarhia.ru al Bisericii Ortodoxe Ruse, precum și alte site-uri, numeroase, dedicate creștinismului în Rusia. Așa am aflat multe lucruri interesante despre vizita delegației noastre la Moscova.

Ne puteți urmări și pe Google News

Cu ceva timp în urmă am acordat atenție manifestărilor de excepție ale BOR în perioada 26-29 octombrie 2017. În această perioadă, au avut loc manifestările culminante ale ceea ce Sinodul a decis în 2015 să fie „dedicat apărătorilor ortodoxiei din timpul prigoanei comuniste”.

Despre momentele acestui punct culminant am scris pe larg la vremea respectivă. Am trecut în revistă – citez-: „Sfînta Liturghie din 27 octombrie 2017, în care au fost incluse momente solemne de recunoștință față de mărturisitorii și apărătorii ortodoxiei (...); Citirea Actului Solemn Comemorativ semnat de membrii Sfîntului Sinod al BOR; Rostirea unui ectenii speciale pentru mărturisitorii și martirii din toate țările comuniste, trecuți la Domnul, și intonarea Veșnicei Pomeniri în limba română, slovacă și albaneză; Oferirea de către Patriarhul Daniel a Crucii patriarhale, cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române, unor șapte persoane (dintre cele care au pătimit în închisorile comuniste, „pentru că au purtat Crucea lui Hristos în închisoare”); Ședința solemnă a Sfîntului Sinod al BOR de sîmbătă, 28 octombrie 2017, în cadrul căreia au ținut comunicări despre Prigoana comunistă împotriva Bisericii Ortodoxe, Patriarhul Kiril al Moscovei și al întregii Rusii, și Preafericitul Părinte Rastislav, Mitropolitul Bisericii Ortodoxe din Ținuturile Cehiei și din Slovacia.”

Am ținut să subliniez că toate aceste manifestări ar fi fost lipsite de relevanță fără participarea Patriarhului Kiril al Moscovei și al Întregii Rusii, în numele Bisericii care a dat în anii Prigoanei nu mai puțin de 2.500 de Sfinți Martiri, dintre cei care au suferit din plin Persecuția Statului fără Dumnezeire, dar care a și dovedit, prin Martirii și Mărturisitorii ei, o incredibilă tărie a credinței în fața anchetelor, închisorilor, lagărelor și plutoanelor de execuție. De ce a fost patriarhul Daniel la Moscova? Pentru a răspunde invitației de a participa la manifestările organizate de Biserica Ortodoxă Rusă, în cadrul anului 2017 ca an Comemorativ a împlinirii a o sută de ani de la declanșarea Marii Prigoane prin venirea bolșevicilor la putere.

Manifestările dedicate comemorării a o sută de ani de la debutul Marii Prigoane au fost decise, pe 2 februarie 2011, de Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse, forul suprem de decizie, alcătuit din toți episcopii și episcopi vicari din întreaga Rusie, prin documentul Cu privire la măsurile menite să păstreze amintirea noilor Martiri, Mărturisitori şi tuturor inocenţilor în anii de Persecuţie. Ca punct culminant al acestor manifestări de Comemorare, la Moscova au avut loc, între 29 noiembrie – 2 decembrie 2017, Soborul Arhieresc pe întreaga Rusie, dedicat împlinirii a sută de ani de la restaurarea Patriarhiei și instalarea drept Patriarh a lui Tihon, moment considerat drept debutul Marii Prigoane.

Așa cum a procedat BOR pentru Manifestările de la București, Biserica Ortodoxă Rusă a ținut să dea manifestărilor amploare internațională. Așa se explică invitarea Patriarhului Daniel, obligat moral să meargă la Moscova și pentru că Patriarhul Kiril a răspuns invitației sale de a veni la București. Alături Daniel au fost prezenți la manifestările Bisericii Ortodoxe Ruse și alți Întîistătători. În cadrul Soborului, mitropolitul Iuvenali, al Krutiţkului şi Kolomneii, a prezentat Raportul despre acţiunile dedicate Comemorării a 100 de ani de la Începutul Marii Prigoane şi despre acţiunile menite a perpetua memoria Martirilor şi Mărturisitorilor Bisericii Ortodoxe Ruse.

Documentul fundamental aprobat de Sobor în ultima zi, 2 decembrie 2017 – Mesajul Sfinţitului Sobor Arhieresc adresat clerului, monahilor, monahiilor şi tuturor copiilor credincioşi ai Bisericii Ortodoxe Ruse – are drept punct central evidențierea învățămintelor pentru azi ale Marii Prigoane: „Conştienţi de evenimentele tragice ale secolului XX, şi reflectînd la cauzele lor, noi trebuie, cu adîncă umilinţă şi convingere sinceră, să depunem mărturie înaintea celor apropiaţi şi celor depărtaţi de principala lecţie a secolului trecut:

Fără Dumnezeu nu există nici stat nici construcţie publică în stare să ducă la prosperitate. Istoria a arătat că emoţiile revoluţionare, generate de provocări politice, inclusiv cele care folosesc cerinţa dreptăţii sociale, sînt dăunătoare Statului şi dezastruoase pentru popor. Reprezentanţii tuturor sectoarelor societăţii trebuie să facă un efort pentru a evita repetarea greşelilor care au dus în secolul trecut la suferinţa şi moartea multor oameni, la distrugerea statalităţii.”

E mai mult decît semnificativ că, în cadrul Soborului, Patriarhul Daniel s-a referit, în discursul său, la Prigonirea Bisericii creștin Ortodoxe de către statul comunist ateu, atît în URSS, cît și în celelalte țări comuniste:

„Anii care au urmat restabilirii patriarhatului au fost ani de grele încercări pentru întreaga Biserică Ortodoxă Rusă: mii de clerici şi monahi au fost omorîţi, iar mii de biserici au fost închise sau demolate, pînă la începutul celui de Al Doilea Război Mondial. După terminarea acestui război, a început persecuția împotriva Bisericii şi în alte țări din Europa Centrală şi Răsăriteană în care s-a instaurat regimul comunist ateu. Cei care au murit atunci pentru credinţă trebuie comemorați cu evlavie şi respect.”

În chip semnificativ, Daniel a adus la cunoștința Soborului Arhieresc adevărul că și Biserica Ortodoxă Română și-a făcut un obiectiv din comemorarea celor care au suferit pentru credința lor în anii comunismului ateu: „De aceea, anul acesta, 2017, reprezintă şi pentru Patriarhia Română un moment de comemorare şi recunoştinţă pentru toţi cei care au suferit mărturisind credinţa în timpul regimului comunist ateu în România. (…)”

Recapitulînd, putem spune că la Moscova a avut loc între 29 noiembrie-2 decembrie 2017 o suită de manifestări asemănătoare cu cele organizate la București de BOR. Călătoria Patriarhului Daniel ridică două întrebări:

1. Dacă Biserica Ortodoxă Română a fost prigonită în comunism cum se face că în timp de Biserica Ortodoxă Rusă are peste 2500 de Sfinți Martiri dintre cei care au suferit pentru credința lor, Biserica Ortodoxă Română n-are nici unul? La București, Biserica Ortodoxă Română a organizat o manifestare aproape identică – așa cum a subliniat Patriarhul Daniel – celei organizate de Biserica Ortodoxă Rusă, o manifestare de răsunet internațional. 2. Președintele Rusiei a avut trei gesturi i majore de semnificare a manifestărilor organizate de Biserica Ortodoxă Rusă: Trimiterea unui Mesaj la deschiderea Sfîntului Sobor Arhieresc (29 noiembrie 2017); Prezența (o premieră în istoria Rusiei) la ședința din 1 decembrie 2017 a Soborului;

- Întîlnirea la reședința din Novo-Ogariovo cu Patriarhul Chiril și cu Întîistătătorii și șefii delegațiilor Bisericilor Ortodoxe Locale care au participat la solemnitățile de la Moscova (4 decembrie 2017). Președintele României n-a făcut nici un gest față de manifestările similare organizate de Biserica Ortodoxă Română. 

De ce oare?