Intervențiile Rusiei lui Putin prin atac cibernetic și război informațional au alterat rezultatele alegerilor în 27 state Occidentale din 2004 până azi

Oricât de dificil ar fi de acceptat, Rusia lui Putin a intervenit și schimbat rezultatele alegerilor în 27 de state europene și din America de Nord începând cu 2004, un proces care abia acum iese la suprafață în urma studiilor aprofundate legate de atacurile cibernetice și război informațional care se derulează pe tot cuprinsul SUA, la nivelul celor mai prestigioase centre de studii.

Moscova a considerat principiile și valorile democratice drept vulnerabilități și a încercat să profite la maximum de ele prin ingerințe directe.

USA Today a publicat o parte din aceste rezultate care redau studiul Alianței pentru securizarea Democrației a German Marshall Fund care urmărește eforturile Rusiei de a influența opinia publică din SUA prin crearea unei rețele de conturi false ce distribuie mesaje țintite considerate utile de către Kremlin.

De altfel, chiar gigantul Facebook a adăugat investigarea publicității făcute prin conturi și pagini false care valorează peste 100.000 de dolari, toate fiind operate din Rusia, care au creat și adâncit divizările politice în timpul alegerilor prezidențiale din SUA, și a căror sursă este uzina de troli de la Sankt Petersburg, principalul instrument de influență a Kremlinului în spațiul virtual.

Valentin Ceaușescu, apariție rară în public. Evenimentul pentru care fiul fostului dictator a ieșit din anonimat

Cătălin Cîrstoiu, la HAI România: „Să nu vă așteptați de la mine să mă retrag”. Video

Instrumentele sunt similare și vizează atacuri cibernetice, furturi de date, expunerea și compromiterea persoanlităților publice, iar vizate au fost statele din spațiul post-sovietic, apoi din Europa de Est și Vest, ulterior SUA și Canada. Alianța a descoperit interferențe în Belarus, Bulgaria, Canada, Cipru, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Macedonia, Republica Moldova, Muntenegru, Norvegia, Polonia, Portugalia, Spania, Suedia, Turcia, Marea Britanie, Ucraine și Statele Unite.

Cea mai recentă țintă este cancelarul german Angela Merkel, care se află în cursa pentru realegere luna aceasta.

Lista este foarte lungă, de la compromiterea primului ministru lituanian Rolandas Paksas în 5 aprilie 2004 prin criminalitatea organizată rusă și Yuri Borisov, care a finanțat cu 400.000 dolari campania, cu acordul și la indicațiile Kremlinului, la atacul cibernetic din Estonia din 2007, care a blocat Internetul, urmare a dezmembrării și mutării statuii soldatului sovietic din centrul Tallinului, la atacul cibernetic din 7 august 2008 din Gerogia care a închis traficul pe Internet și a blocat site-urile oficiale georgiene înainte de războiul ruso-georgian, la spălarea de bani din ianuarie 2013 din Spania când Garda Civilă a descoperit acțiunea derulată prin intermediul Mafiei ruse la Banco Madrid, la operațiunea din 17 septembrie 2014 a Institutului rus de drept electoral, care a atacat validitatea referendumului pentru independența Scoției în ajunul votului, mergând până la publicarea, la 22 iulie 2016, a celebrelor mailuri ale Comitetului Național Democratic al SUA de către Wikileaks (după ce au fost sustrase de grupurile de jackeri ale SBU și GRU, APT28 și APT 29) și la acțiunea din 9 martie 2017 împotriva premierului Canadei și dezvăluirea unor pretinse legături cu vechi naziști.

Au existat două tipuri de replici, în afara celebrei negări a actelor, făcută de Kremlin și Ministerul Afacerilor Externe rus. O primă reacție, susținută de exemplu de către James Carden, director executiv al Comitetului American pentru acordul Est- Vest, susținător al bunelor relații cu Rusia, care a susținut că toată lumea face asta, și Guvernul SUA, China, Israelul și alții.

Totuși e greu de acceptat alegația deoarece SUA nu a spart conturile personale a 4.000 de persoane oficiale și să le expună comunicațiile și discuțiile pe Internet pentru a promova propaganda și dezinformarea pe scară largă în nici o țară a lumii, cum a procedat Rusia. Un al doilea răspuns, mult mai echilibrat, a venit de la Dov Levin, cercetător la Carnegie Mellon University care a documentat 36 de tentative ale guvernului rus și sovietic și 81 ale SUA de a influența alegerile în perioada 1946-2000.

El relevă că cea mai obișnuită formă de intervenție americană e finanțarea campaniei și introducerea de experți în comunicare care să susțină campania celui dorit, ultima fiind cea a lui Boris Elțîn. Dar există și cazul operațiunii din Nicaragua contra lui Daniel Ortega, șeful partidului sadvinist, în 1990, care a fost vizat de o campanie de compromitere de către agenți americani care au dat informații despre un caz de corupție și conturi din bănci elvețiene mass mediei germane, date reluate de opoziția din Nicaragua.