La începutul secolului III, în cetatea Tir din Fenicia, trăia o fecioară creștină, pe nume Teodosia.

Cu toată opoziția părinților săi, Teodosia mergea la creștinii din temnițe să-i îmbărbăteze. Autoritățile o condamnă să fie aruncată în apă, cu o piatră de gât. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, îngerii o aduc pe țărm nevătămată. Când Teodosia se înfățișează înaintea judecătorului având în mâini piatra ce-i fusese legată de gât, acesta poruncește să i se taie capul. În noaptea următoare, ea se înfățișează părinților, înconjurată de o lumină cerească zicându- le: „Iată slava Hristosului meu de care voiați să mă lipsiți!”. Era în anul 308, iar Teodosia avea 18 ani.