Încă din vremea dacilor. Totul despre ce serbează CU ADEVĂRAT românii pe 1 Mai

La români, în termeni populari, 1 mai reprezintă sărbătoarea de Armindeni. Iar sărbătoarea de Armindeni (Pomul de Armindeni) a fost celebrată încă din vremea dacilor.

În tradiţia populară românească, sărbătoarea este numită şi „Ziua Pelinului", sau   “Pomul lui Mai” şi semnifică începutul verii, fiind consacrată belşugului şi rodirii pământului. Denumirea de Armindeni (Armendina, Armindin, Arminder) provine de la numele proorocului Ieremia, prăznuit de Biserica Ortodoxă în ziua de 1 mai.

Se bea vin roşu

Armindenul se serbează pentru rodul pământului, şi se spune că e bine ca în această dimineaţă oamenii să se spele cu rouă pentru sănătate. Potrivit tradiţiei,  acum se pun ramuri verzi la porţile caselor, pentru noroc şi belşug, dar şi la intrările în adăposturile vitelor, pentru ca oameni şi animale, deopotrivă, să fie departe de spiritele malefice.

Silviu Prigoană: Omul de afaceri și mogulul media de succes. Cum a revoluționat televiziunea

Roxana Mînzatu, nominalizarea României pentru Comisia Europeana. Evaluarea audierii, amânată în urma controversei privind locuința sa

Armindenul aminteşte şi de prigonirea lui Iisus, crezându-se că, atunci când Irod omora copiii, a pus câte o ramură verde la poarta de unde ar fi început măcelul în ziua urmatoare. Însă a doua zi au apărut ramuri verzi la toate casele, iar Irod n-a mai stiut unde să îl caute pe Iisus.

“Ziua de Arminden" sau “Ziua Pelinului" se sărbătoreşte în Transilvania, Banat, Bucovina şi Moldova la 1 mai, în Ţara Lăpuşului de Rusalii, în Muntenia şi Oltenia pe 23 aprilie, de Sângiorz. Pe vremuri, la petrecerile câmpeneşti se bea vin roşu amestecat cu pelin, “pentru schimbarea sângelui şi apărarea de boli”. În vechime, cea mai temută dintre ele, ciuma, putea fi alungată doar în “Ziua de Arminden” şi numai cu frunza de pelin: Frunză verde de pelin/ Iată-ne la Armendin,/ Beau mesenii şi mănâncă,/ Şi de ciumă nu li-i frică! (S. Florea Marian, 1899).

Planta magică

De ziua lui, pelinul se poartă la pălărie, la brâu sau în sân, se pune la icoană, la fereastră, în aşternuturi şi sub prag. Pelinul este o planta magică, folosită frecvent în farmacopeea populară. În „Istoria fondării oraşului Bucureşti”, Nicolae Vătămanu istoriseşte despre ziua de Armindeni când dumbrava (ori codrul) de la Băneasa se umplea de boieri şi cucoane, „ieşiţi” în natură, să se bucure de parfumul de „verde crud”, „de mugur alb şi roz şi pur”.

Se mai spune că, de Armindeni, “lucrurile se leagă” si că ramura de la poartă trebuie pusă si în cuptorul în care se coace pâinea din grâul cel nou.